În perioada comunistă, comuna Hilişeu Horia era cunoscută pentru culturile de legume pe care le realiza an de an. După 1990, terenurile au fost retrocedate dar tradiţia nu s-a pierdut. Ba din contra, de vreo câţiva ani, mai multe familii din această comună au început să investească în solarii iar acum duc un trai decent de pe urma comercializării legumelor.
„Hilişeul a avut o tradiţie. Înainte de 1989 avea o grădină de legume extraordinar de bine cotată la nivel judeţean. CAP-ul Hilişeu Horia era printre primele la grădina de legume şi la peşte. Erau peste 150 de hectare pe care se cultivau legume. Satul Corjăuţi era cunoscut înainte de 1989 şi pentru culturile de căpşuni. Nu exista gospodărie care să nu aibă măcar 4-5 ari de căpşuni”, ne-a spus Ioan Butnaru, primarul comunei Hilişeu Horia.
„Oamenii au început caute produse de la ţară, vin şi îi caută pe grădinari”
Dacă după revoluţie tot ce era adus de afară era bun iar mărfurile frumos ambalate erau cele mai căutate, între timp, oamenii au început să caute produsele naturale şi preferă să cumpere direct de la fermier.
„Locuitorii din Hilişeu au înţeles că din această activitate poţi să-ţi realizez un venit pentru traiul de zi cu zi. De ceva vreme, oamenii au început caute produse de la ţară, vin şi îi caută pe grădinari. Familia Răuţă, cei mai vechi grădinari, vând de la poarta casei. Ei se dezvoltă de la an la an. În 2010 au pierdut totul. Ceea ce au acum este munca din 2010 şi până astăzi. Au pierdut sute de milioane. Prima grijă pe care am avut-o când am ieşit primar a fost să-i protejez în faţa furiei apelor. Mai avem un legumicultor la Hilişeu Crişan care a investit destul de mult, este beneficiarul unei măsuri 141. Şi-a luat un tractoraş cu care lucrează. Folosesc doar sămânţă de calitate. Mai avem cei care îşi produc singuri răsadul, care scot în câmp, care vând răsaduri. Avem unii care folosesc solariile doar pentru producerea de răsaduri.
Sunt cetăţeni care au avut culturi frumoase de roşii, varză, pepeni. O doamnă a avut vreo trei hectare de pepeni şi a vândut tot sezonul”, a mai precizat primarul comunei Hilişeu Horia.
„Este marfă bio, nu umblu cu chimicale”
La intrarea în satul Hilişeu Cloşca, dinspre Dorohoi, locuieşte familia Răuţa, o familie renumită în zonă pentru culturile de legume. Vasile Răuţă a început această activitate în urmă cu zece ani când şi-a construit prima seră. S-a dezvoltat de la an la an dar în 2010 a pierdut totul. Inundaţiile i-au distrus complet solariile, piezând sute de milioane de lei vechi. A avut puterea să o ia de la capăt iar acum are trei solarii mari în care produce pe tot parcursul anului şi spune că este o activitate din care se poate supravieţui.
„Am început acum zece ani cu primul solar. M-am dezvoltat dar mi le-au fărmat apa la inundaţii. Acum am trei solarii. Dacă munceşti, poţi să supravieţuieşti. (…) Prima dată cultiv salată, ridiche, ceapă. Apoi cultiv castraveţi, ardei, roşii. Produsele le vând la piaţă în Dorohoi. Am masă închiriată şi acolo le vând. Am clienţi. Este marfă bio, nu umblu cu chimicale, totul este lucrat la mână. Nu folosesc ierbicide. Am şi un chioşc la drum. Vin oameni şi cumpără de la mine marfa, de aici din grădină. Vor să o ia ei direct din solar”, ne-a povestit Vasile Răuţă. În aceeaşi zonă, mai au solarii atât tatăl cât şi sora bărbatului.
Legume transformate în mâncăruri tradiţionale
În satul Hilişeu Crişan am întâlnit o altă familie care a tranformat legumicultura într-o mică afacere. S-a mutat în 2009 în această localitate, a primit 40 de ari de teren de la părinţi şi a început o mică afacere. Fiind puţin teren, au încercat să-l valorifice cât mai bine şi au construit un solar după care au început să cultive legume. Văzând că este o activitate aducătoare de venit, s-au dezvoltat de la an la an, au investit 2000 de euro în al doilea solar, şi-au cumpărat un tractor cu remorcă şi toate utilajele necesare lucrărilor în sere.
„Producem tot ce înseamnă legume, începând de la castraveţi, vinete, ardei, gogoşari, roşii. Afară avem ţelină, usturoi, ceapă. (…) Am investit în fiecare an. Nu ştiu dacă mai avem putere să ne dezvoltăm. Suntem bătrâni de acum. Măcar să putem face faţă la cele două sere pe care le avem. E bun şi atât, noi suntem mulţumiţi. Dacă ar fi nişte camere frigorifice, ne-am putea gândi să ne extindem. Pâmânt mai avem”, ne-a spus Olguţa Ungureanu.
O parte din ceea ce produce în cele două solarii, familia Ungureanu valorifică la magazinul pe care îl are în sat. Restul producţiei este preparată după reţete de zeci de ani. Astfel, în fiecare toamnă, magaziile familiei Ungureanu sunt pline cu borcane şi sticle cu murături, zacuscă şi tot felul de preparate tradiţionale pe care le comercializează.
Cea mai mare problemă a legumicutorilor din comuna Hilişeu Horia rămâne apa. Unii au investit în fântâni cu adâncime de peste zece metri dar nu toţi au această posibilitate. „E greu pentru că nu este apă. A trebuit să dau polietilena jos ca să fie oleacă de apă de la ploaie. Anul trecut, ardeiii au rămas uscaţi pentru că nu a fost cu ce uda. Şi acum plătesc 100 de lei pe lună ca să-mi aducă apă la vite. E muncă. În toată ziua de solar trebuie să te ocupi. Pune răsadul, prăşeşte, stropit. Trebuie sămânţă specială. Eu cultiv în special roşii, castraveţi. Anul trecut am avut şi ardei şi gogoşari”, ne-a spus un legumicultor din satul Corjăuţi.
„Stau şi vând pe beton iar mesele sunt închiriate marilor grădinari cu produse din Spania şi Italia”
Legumicultorii din comuna Hilişeu ar avea posibilitatea să se dezvolte şi mai mult, mai ales că există şi acele mici proiecte cu finanţare europeană. Problema este că nu ar avea unde să-şi valorifice produsele. Depozite frigorifice nu există în zonă, supermarketurile nu sunt interesate iar pieţele sunt ocupate în mare parte de către samsari.
„Trebuie să găsim sprijin la Camera Agricolă şi la Direcţia Agricolă astfel încât să dispară samsarii din pieţe. Ăla care produce ar trebui să aibă locuri în pieţe. Stau şi vând pe beton iar mesele sunt închiriate marilor grădinari cu produse din Spania, Italia şi Portugalia. Ar trebui reînfiinţate acele depozite de legume şi fructe iar ţăranul să meargă şi să-şi ducă surplusul din gospodărie. Eu am promovat ideea de a realiza un proiect pentru un depozit frigorific. La ora actuală, ghidurile sunt stufoase şi e foarte greu. Eu fac depozitul, îl dotez dar trebuie să găsesc agentul economic care să vină şi să cumpere produsele. Să am certitudinea că voi găsi un partener care vine să-mi cumpere producţia”, a conchis Ioan Butnaru, primarul comunei Hilişeu Horia.
Până în momentul în care lucrurile se vor aşeza pe un făgaş normal în România, în supermarketuri vom găsi aceleaşi produse din Grecia, Turcia, Spania sau Argentina, în pieţe vom găsi samsarii care vând ce marfă vor ei şi la preţurile stabilite de ei, iar cumpărătorul care doreşte să mănânce un produs natural are o singură variantă: să meargă la poarta fermierului.
