De la incipiența inteligenței artificiale în anii 1950, s-a încercat să se găsească modalități de a măsura progresul în domeniul AI. Pentru mulți, criteriul de aur în acest sens este Testul Turing, o evaluare a probabilității unui computer de a manifesta un comportament uman. Dar acest test nu poate defini exact dacă AI poate concura cu oamenii și este foarte greu de spus cât de în profunzime poate merge.
Mulți oameni de știință sunt de părere că o arenă mult mai bună pentru a testa inteligența artificială este reprezentată de jocuri, un domeniu în care concurenții își pot măsura și compara succesul și pot determina în mod clar care dintre ei are performanțe mai bune. Timp de zeci de ani, au fost puși algoritmi de inteligență artificială împotriva oamenilor în diverse jocuri cu reguli și grad de dificultate diferite.
Și pas cu pas, AI a pus stăpânire pe aceste jocuri, demonstrând că poate performa la egalitate sau la un nivel superior jucătorilor umani competenți.
Pentru mult timp, s-a crezut că șahul este testul suprem al inteligenței artificiale. Șahul pe computer datează cam de pe vremea inteligenței artificiale moderne, primele iterații apărând încă din 1959. Mai multe instituții educaționale și științifice au încercat să creeze motoare de șah AI care ar putea concura cu oamenii. Jocurile de șah au fost o parte integrantă a computerelor personale de când au apărut pentru prima dată în anii 1980. Cu toate acestea, a trebuit să așteptăm până la mijlocul anilor 1990 înainte de a vedea primul jucător de șah inteligent artificial care ar putea concura cu campionii mondiali. În 1996, Deep Blue, un computer pentru jocul de șah creat de IBM, s-a implicat într-o serie de meciuri de șah împotriva campionului mondial Gary Kasparov, conform reglementărilor standard. Kasparov a câștigat trei dintre meciuri, iar celelalte două s-au încheiat la egalitate. Anul următor, un Deep Blue îmbunătățit l-a învins pe Kasparov într-o revanșă de șase jocuri. Kasparov a descris înfrângerea drept „o experiență zdrobitoare”. Și totuși, în comparație cu tehnicile AI dominante de astăzi, învățarea automată și învățarea profundă, Deep Blue nu integra chiar cea mai bună formulă.
În 2017, o echipă de cercetători de la Universitatea Carnegie Mellon a dezvoltat Libratus, un sistem AI care a jucat împotriva a patru jucători experți de poker Texas Hold‘Em și i-a învins într-un turneu de 20 de zile, care a cuprins peste 120.000 de mâini de poker. Texas Hold‘Em este o versiune deosebit de complexă a jocului de poker, care se bazează foarte mult pe strategii și teorie, combinații de elemente de memorat și de pus în practică împreună cu alți jucători, chiar și online.
Libratus a învățat să joace jocul fără ajutor uman, folosind învățarea consolidată pentru a putea juca împotriva lui de un trilion de ori. Creatorii săi au integrat, de asemenea, sisteme AI complementare în Libratus, inclusiv unul care a investigat și remediat punctele slabe principale, prin monitorizarea comportamentului jucătorului uman și un altul, numit „rezolvator de final de joc”, care a ajutat să focalizeze atenția și să elimine nevoia de a revizui scenarii de joc inutile. Libratus a fost remarcabil nu numai pentru că a stăpânit un joc care a depășit logica și raționamentul, ci pentru că putea deschide calea utilizării AI în setări precum negocierile politice și licitațiile.
Una dintre limitele tuturor jocurilor pe care AI le-a cucerit până acum este ritmul „pe ture”. Adversarii trebuie să-și aștepte rândul și, atunci când acesta vine, au timp suficient să se gândească și să-și planifice mișcările fără a-și face griji în legătură cu ce ar putea face alții. În urmă cu câțiva ani, oamenii de știință au pus ochii pe jocurile video în timp real, în care toți concurenții trebuie să acționeze simultan.
Ideea generală este aceea de a oferi inteligenței artificiale exact aceleași informații pe care le are un jucător uman. Doar astfel va putea avea o vedere clară asupra situației jocului, la fel cum au și jucătorii. De asemenea, va trebui să interacționeze cu jocul exact în același mod în care fac jucătorii, ceea ce înseamnă că îi vor fi oferite comenzi de intrare, precum click-urile de mouse și butoanele de la tastatură.
