Dumitru Cojocar este unul din cei mai vestiţi armurieri din România şi printre puţinii capabili să facă o adevărată operă de artă dintr-un cuţit sau să repare cele mai sofisticate arme de foc. Nicolae Ceauşescu, Adrian Năstase plus mai mulţi oameni de afaceri şi politicieni s-au numărat printre clienţii bătrânului. Unii dintre aceştia au adevărate colecţii de cuţite şi obiecte cofecţionate de moş Mitică şi spun că vor valora mulţi bani pentru câţiva ani.
Dumitru Cojocar s-a născut în urmă cu 85 de ani în localitatea Ulma, din Nordul Bucovinei, o localitate aflată acum pe teritorul Ucrainei. Tatăl său era fierar de meserie iar bunicul vânător. A moştenit de ambii câte ceva. De la tatăl său a învăţat să lucreze fierul iar de la bunicul său a învăţat secretele necesare pentru a fi un bun vânător. A devenit un vânător excelent şi a primit porecla „Uliul” deoarece trăgea foarte bine cu arma. În acelaşi timp, era şi foarte priceput la reparat arme.
„Arma e moartea, nu ştie multe”
Dumitru Cojocar umblă cu arme de peste 70 de ani. Prima armă a avut-o la vârsta de 14 ani. De atunci şi până acum i-au trecut sute de arme prin mâini şi spune că dacă nu eşti stăpân, arma înseamnă moartea.
„Eu umblu cu arme din copilărie. Am avut la 14 ani şi ceva o carabină militară. De vânătoare nu puteam să am pentru că nu aveam muniţie. La arme trebuie să fii stăpân. Nu să ai armă şi să te duci la furat, la prădat. Umblă cu arma aiurea, foloseşte în public. Arma e moartea, nu ştie multe. O fracţiune de secundă şi te-ai dus. Mi-a plăcut asta şi câtă bătaie am luat de la tatăl meu pentru treaba asta, numai eu ştiu. Era disciplină înainte”, ne-a spus Dumitru Cojocar.
A avut permis pentru armă de vânătoare încă dinainte de a pleca în armată. În armată s-a remarcat prin faptul că ştia să repare armele şi că trăgea foarte bine cu orice tip de armă. „Am avut permis de armă de vânătoare înainte de armată. Apoi am plecat în armată. Am desfăcut arme, le-am reparat. La opt luni de zile m-au dus la batalion. Apoi m-am dus la Braşov, preşedintele de acolo m-a luat în evidenţă şi umblam cu vânătoarea la picior, la iepuri”, ne-a mai spus bătrânul.
Cinci cuţite pentru Ceauşescu
Dumitru Cojocar are un talent nativ extraordinar. Nu a făcut şcoală, nu a făcut cursuri dar îi este suficient să se uite la un obiect ca îl repare sau să îl reproducă. Toţi cei care au apelat la el ca să le confecţioneze cuţite sau să le repare arme, unde de ultimă generaţie, au rămas surprinşi de talentul pe care îl are.
Printre clienţi s-au numărat şi fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu. Mai marii din fruntea judeţului Botoşani au comandat cinci cuţite de vânătoare pe care i le-au făcut cadou fostului preşedinte.
„I-am făcut lui Ceauşescu cinci bucăţi, pentru ziua lui. Trimetea partidul. Era prim secretar Enea. Lucram la Piscicola, m-au adus la partid şi din toţi câţi au făcut, ale mele au plecat la Ceauşescu. Pe celelalte le-a respins. Nu corespundeau”, îşi aminteşte bătrânul.
Mihai Darie a venit cu puştile lui Năstase
Un alt client de lux a fost Adrian Năstase. Fostul prim-ministru al României l-a trimis pe Mihai Darie la Dumitru Cojocar, cu armele de vânătoare. Erau degradate şi nu mai puteau fi folosite. Le-a făcut ca noi iar fostul prim-ministru a vânat în continuare cu ele. „Năstase ţinea mult pentru o panoplie. O trimis pe unul Darie cu puştile ruginite, fel de fel. Le-am curăţat, le-am împachetat şi le-am trimis la Bucureşti”, ne-a spus Dumitru Cojocar.
După Revoluţie, bătrânul a vrut să-şi ia o armă. Nu îşi dorea să o folosească ci doar să o aibă în casă. A renunţat când a văzut cât de complicată este autorizarea. „Am vrut să iau o armă, să o deţin în casă. Fără folos, fără cartuşe. Nu îmi trebuie că nu mai pot merge. Spun ei că se dau examene… Motive. Pune ca să nu dea”, a mai afirmat bătrânul.
Dumitru Cojocar şi-a amenajat câte un atelier peste tot unde a locuit. Primul a fost în localitatea natală din judeţul Suceava, apoi la Rădăuţi, la Braşov după care în satul Cătămărăşti Deal din judeţul Botoşani. Ajuns la vârsta de 85 de ani, bătrânul încă lucrează iar din banii câştigaţi îşi cumpără medicamente şi îşi ajută familia.
„Nu s-a lăsat niciodată în toţi aceşti ani. A avut un atelier la Rădăuţi, la Lupcina-Nisipitul, aici acasă. Se ducea la serviciu, era frigotehnist, iar când venea acasă intra în atelier. A făcut sute de arme. I-a făcut lui Ceauşescu un set de cuţite. A reparat armele lui Adrian Năstase. A mai venit un domn de pe la Parlament cu arma la reparat. E cineva din Botoşani care are o colecţie de cuţite. Cred că are peste 60 de cuţite făcute manual. Chiar dacă are 85 de ani, încă lucrează, mai face câte un ban, îşi ia medicamente, ne mai ajută şi pe noi. Niciodată nu i s-a plătit munca pe care făcut-o. El nu cerea bani. Fiecare dădea cât vroia”, ne-a spus Mariana Cojocar, nora armurierului.
„Se trezeşte la 12 noaptea, bea o cafea şi lucrează până dimineaţa”
Talentul lui Mitică Cojocar a fost moştenit de fiul acestuia. A învăţat să confeţioneze cuţite şi tot felul de obiecte dar în schimb nu a reparat arme. A văzut ceea ce face tatăl său dar a preferat să stea departe de armele de foc.
„În ultima perioadă a refuzat mai mulţi pentru că e bătrân şi nu mai poate lucra ca în urmă cu câţiva ani. Încă vin mulţi vânători cu armele la el ca să le repare. Eu am învăţat mecanica fină dar la arme nu m-am băgat niciodată. Am făcut cuţite, repar orice. Şi la arme aş putea să mă bag dar nu vreau deocamdată. Când nu o să mai fie el, poate o să repar şi arme. Meseria nu se învaţă ci se fură. Mai stau cu el în atelier dar nu prea pot lucra cu el. El stă aproape toată ziua în atelier. Uneori se culcă la op-nouă seara, se trezeşte la 12 noaptea, bea o cafea şi lucrează până dimineaţa”, spune Vasile Cojocar, fiul bătrânului.
„Munca îl ţine pe moş”
Zilnic, bătrânul este vizitat de zeci de persoane, oameni cu care colaborează de mulţi ani. Printre ei se numără şi Toni, un bărbat care are o colecţie de brichete şi cuţite confecţionate de Moş Mitică. El este convins că obiectele realizate de armurierul botoşănean vor valora mulţi bani peste câţiva ani.
„Munca îl ţine pe moş şi mai ales să facă el ceea ce îi place. Într-adevăr face numai ce îi place. Dacă nu vrea să repare arme, nu îţi repară un an. Eu am colecţie de cuţite făcute de el. Am şase brichete făcute de el de la A la Z. Mai există câţiva armurieri în Ardeal dar au fost persoane care şi-au reparat armele acolo şi au venit la moşul să le refacă. El a fost şi colecţionar. Ceasuri de perete, ceasuri de buzunar. În mod sigur obiectele făcute de moşul vor valora mult. Păcat că se duce”, ne spune un prieten al bătrânului care susţine că în ultima perioadă au dispărut armurierii dar şi materialele pentru cuţite. Inoxul pentru cuţite care se produce în ţară este de proastă calitate iar din afară este scump.
