Social democraţii aflaţi la guvernare şi-au propus ca până în 2020 să crească semnificativ lefurile în mediul bugetar astfel încât românii să ajungă la un nivel de salarizare apropiat de alte ţări din Uniunea Europeană. La prima vedere, măsura este de salutat ţinând cont că bugetarii, cu câteva excepţii, au avut lefuri foarte mici şi în plus au mai “beneficiat” şi de tăierile salariale cu 25% ale guvernării Boc.
Problema este ce se va întâmpla cu mediul privat, cu firmele mici din România. Deja unii oameni de afaceri încep să-şi pună întrebarea: cu cine vom mai lucra? Majorările salariale din sectorul bugetar şi creşterile anunţate de către ministrul Muncii pentru următorii ani, îi vor face pe mulţi angajaţi din domeniul privat să se orienteze către cel de stat. Acolo leafa vine la timp, e un loc de muncă sigur, dacă eşti funcţionar public, faci sau nu faci treabă, salariul tot îl încasezi, lucrezi opt ore de luni până joi, vineri ai program scurt iar sâmbătă şi duminică eşti liber. La privat, munceşti de multe ori peste program de luni până vineri sau chiar sâmbătă, dacă firma nu încasează banii, nu primeşti nici tu leafa la timp iar patronul nu va accepta niciodată să stai pe facebook sau la cafea.
Unii vor spune că nu e nicio problemă că pleacă oamenii din privat la stat. Ba este. Şi încă una foarte mare. Dacă firmele nu vor avea cu cine lucra, îşi vor restrânge activitatea, vor da mai puţini bani la bugetul statului şi atunci de unde vor mai fi bani pentru lefurile bugetarilor? Un om de afaceri din Botoşani spunea că el plăteşte contabilii şi pe cei care se ocupă să întocmească teancurile de hârtii cerute de stat, cu 1500-1800 de lei net pe lună. Mai mult, nu îşi permite. Odată cu aceste creşteri salariale, un contabil cu aceeaşi vechime şi pregătire, dintr-o instituţie de stat, va avea un salariu mai mare. Pentru a-şi menţine angajaţii, omul de afaceri ar trebui să le plătească lefuri cel puţin ca la stat numai că îi va fi foarte greu. Practic, în România se ajunge ca privatul să fie concurat de stat, acel stat care trăieşte din banii privatului.
