Sâmbătă 15 octombrie 2016, Teatrul Vasile Alecsandrii din Iaşi va prezenta spectacolul: „Iarna dragostei noastre” de Nadejda Ptuskina
Regia: Emil Gaju
Scenografia: Alina Dincă Puşcaşu
Distribuţia: Mihaela Arsenescu Werner, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Irina Răduţu
Acest spectacol este, de fapt, o frumoasă poveste de iarnă pentru adulţi. Un spectacol care îţi cerne în suflet, precum o fantastică ninsoare, speranţa, credinţa şi dragostea! Ar mai avea un subtitlu metaforic – Insula Iubirii. Aici, în această Casă, domină iubirea adevărată, cea care nu dispare odată cu trecerea anilor. Nimerind aici, dar deloc întâmplător, un om chinuit de singurătate şi angoase, se debarasează de tot ce este inutil şi obsedant, regăsindu-se pe sine însuşi, regăsind de fapt Iubirea. Altfel care ar fi scopul suprem al existenţei umane, dacă nu acest sentiment sublim ?! E, dacă vreţi, o lungă epistolă teatrală către Moş Crăciun, deoarece evenimentele se petrec între minunatele sărbători de iarnă, Crăciun şi Revelion.
Să nu încetăm să credem în minuni, s-ar putea ca odată şi odată să vină mult aşteptata Iarna dragostei noastre. Emil Gaju
Durata: 1h50′
Duminică 16 octombrie 2016, Teatrul Tineretului Piatra Neamț prezintă spectacolul „VICLENIILE LUI SCAPINO” de Molière.
Distribuţia pe roluri: ARGANTE: Dan Grigoraş, GERONTE: Daniel Beşleagă, OCTAVE: Florin Hriţcu, LEANDRE: Dragoş Ionescu, ZERBINETTE: Corina Grigoraş, HYACINTHE: Cătălina Bălălau, SCAPINO: Cezar Antal, SYLVESTRE: Rareş Pîrlog, NERINE: Nora Covali, CARLA: Ingrid Robu
Regia: Alexandru Mâzgăreanu
Scenografia: Romulus Boicu
Muzica: Alexandru Suciu
Din secolul al-XVII-lea ajung până la noi ecourile unui râs tonic, lucid, curativ: râsul domnului Molière. Acuzat de blasfemie, de instigare la imoralitate, îşi apăra astfel spectacolele sale hohotitoare: „Datoria comediei fiind de a îndrepta oamenii distrându-i, am crezut că, în îndeletnicirea pe care o am, nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut decât să atac, prin reprezentări ridicole, viciile secolului meu.“ (Prima jalbă către rege în apărarea piesei „Tartuffe“).
Premiera absolută a „Vicleniilor lui Scapin“ a avut loc pe 24 mai 1671, la Palais-Royal, Paris, rolul lui Scapin fiind jucat de Molière. Spectacolul a fost retras în luna iunie şi a fost puţin reluat în timpul vieţii lui Molière (de 18 ori). Astăzi, probabil că nu există teatru european care să nu fi montat măcar o dată această piesă. Pentru Teatrul Tineretului, „Vicleniile lui Scapin“ are o puternică amprentă afectivă, fiind primul spectacol din repertoriul său. Evenimentul a avut loc pe 3 octombrie 1958, regia spectacolului aparţinînd lui David Esrig, iar scenografia fiind semnată de S. Briss. În 1992 piesa revine pe scena TT, în montarea lui Nicolae Scarlat, asistent de regie: Corneliu Dan Borcia, scenografie: Adina Panaitescu.
Iată că tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu îmbracă piesa în haină nouă. Undeva, pe o plajă, unde este fieful tinerilor dezlănţuiţi în distracţie, Scapino şi-a lăsat (în alt secol) pălăria ţuguiată, costumul cu dungi verzi pe fond alb, sabia de lemn, masca şi s-a îmbrăcat în pantaloni scurţi. Dar spiritul lui de panglicar viclean, capabil să te vândă într-o lingură de apă, a rămas acelaşi ca pe vremea lui Molière. Farsa lui Molière a prins culoarea vremurilor noastre: cu trabant flower-power, investit cu inedite funcţii de divertisment, cu doze de bere eliberându-şi vulcanic conţinutul în toiul petrecerilor pe plajă etc., dar spiritul ei a rămas acelaşi: zeflemisirea optuzităţii, plăcerea enormă a celui considerat umil de a le juca puternicilor renghiuri teribile.
(Raluca Naclad – secretar literar)
Durata: 1h 30min
