EDITORIAL. FC Botoşani a reuşit încă o dată să se facă de râs în acest play-out al Ligii I. De această dată nu a mai fost ca la Craiova sau ca în meciul de acasă cu Concordia Chiajna. S-au făcut de râs într-un mod mai special, au încasat şase goluri de la CFR Cluj.
În urmă cu un an, FC Botoşani avea o echipă cu jucători adunaţi de pe la liga a II-a sau chiar Liga a III-a, cu contracte de 2000-3000 de euro pe lună. Jucau un fotbal acceptabil şi nu aveau emoţii în privinţa retrogradării. Ba din contra, îşi făcea planuri pentru Europa League, chiar dacă era o calificare conjuncturală. Acum, după vreo 20 de transferuri realizate, jucători pentru care s-a negociat intens, s-au plătit sume importante la semnătură, s-au semnat contracte de 5000-6000 de euro lunar sau chiar mai mult, FC Botoşani se face de râs prin Liga I şi are mari emoţii în ceea ce priveşte evitarea retrogradării.
În 2016, FC Botoşani a arătat că joacă fotbal doar în două meciuri, cu Astra Giurgiu şi ACS Poli Timişoara. În rest, a avut evoluţii modeste sau jalnice. Ultimul exemplu este meciul cu CFR Cluj. “Vedetele” Botoşaniului au făcut pur şi simplu figuraţie pe teren. Au jucat de parcă i-a obligat cineva, de parcă ar fi făcut deplasarea pe jos până la Cluj, de parcă nu au mai mâncat de vreo trei zile şi de parcă ar juca gratis. Nu, nu joacă gratis. Ba din contra, au salarii mai bune decât la alte echipe şi îşi primesc banii, chiar dacă mai sunt unele întârzieri. Cât despre condiţii, nu au niciun motiv să se plângă. Problema este la ei şi la antrenori.
După UMILINŢA de la Cluj, cu siguranţă vom auzi în următoarea săptămână că moralul e scăzut, că sunt afectaţi, că ne aşteaptă un meci greu la Ploieşti. Dar când le intră miile de euro în cont, nu au moralul scăzut? Doar atunci când trebuie să joace? Ei sunt plătiţi ca să facă un spectacol. Dacă spectacolul este prost, ei tot îşi încasează banii pentru că există un contract. Stau o jumătate de an sau un an, au încasat câteva zeci de mii de euro după care pleacă să păcălească alţi fraieri care îşi pun speranţe în ei.
De ceva timp, FC Botoşani încearcă să readucă suporterii la stadion, a organizat tot felul de acţiuni, tombolă, premii. Sună frumos, dar ce să vadă suporterul? Să-l vadă pe Cabrera care se încurcă în propriile driblinguri, pe spaniolii Casado şi Carralero care nici ei nu ştiu ce joacă, pe Roman ori Matulevicius care joacă din amintiri, pe Cucu, Plămadă sau Muşat care ar fi buni doar în autobaza lui Cârţu. Singurii care nu au dezamăgit sunt Ngadeu, Iliev şi Dimitrov, un portar şi doi fundaşi. Asta spune multe despre jocul unei echipe care avea obiectiv play-off-ul Ligii I şi calificarea în cupele europene dar care a ajuns să se facă de râs în play-out şi să se roage la Dumnezeu că va mai rămâne încă un an pe prima scenă a unui fotbal tot mai sărac, mai lipsit de valoare şi mai puţin atractiv.
