Dumbrăvița are în prezent oficial 8900 de locuitori, iar neoficial în jur de 15000. Populația comunei s-a dublat după recensământul din 2011. „Eliberez aproximativ 700 de autorizații de construcție pe an. Nu pot face față cu serviciile și cu utilitățile, la cât de mult se dezvoltă localitatea” ne-a declarat primarul Victor Malac.
Satul Dumbrăvița de lângă Timișoara a apărut ca urmare a politicilor Budapestei de a popula zona Banatului de câmpie. Parte a imperiului dualist Austro-Ungar, Banatul era în administrarea directă a Ungariei. În acest context, 127 de familii din localitatea Szentes, din apropierea orașului Szeged, s-au mutat în 1889 și au înființat un nou sat la șase kilometri nord de Timișoara. Pentru că a fost nevoie să se defrișeze o parte a pădurii care înconjura Timișoara, pentru stabilirea noilor locuitori, denumirea inițială a localității a fost Vadászerdőközség, ceea ce în traducere ar însemna Pădurea Verde. După câțiva ani, la propunerea locuitorilor denumirea satului a fost schimbată în Újszentes, adică Senteșul Nou. Deoarece noii veniți erau de confesiune reformată, în 1897 a început construcția bisericii, care a fost dată în folosință în 1901.
Și-a asumat identitatea moldovenească și nu a ascuns niciodată faptul că venea de pe malul Prutului. Își amintește cu plăcere de prof. Petru Anichitoae sau Victor Teișanu, cu care a jucat și fotbal la Sănătatea. „Eu sunt un om modest. Mi-am terminat casa când nu aveam nimic în comun cu politica. Nu-mi doresc mai mult. Vreau doar liniște. N-am fost nici bogat, dar nici sărac, și nici nu vreau să mă îmbogățesc, că nu am de ce. Nu mi-a fost rușine niciodată cu faptul că sunt moldovean”. Tamara Nichita, Miluca Vicliuc sau Rita Cantea i-au fost colegi, Aurel Poclid sau Paul Nagîț, ultimii doi stabiliți și ei la Timișoara.
Citeşte mai mult pe Dărăbăneni.ro
