EDITORIAL Unii angajaţi ANAF uită că îşi încasează lefurile din banii noştri şi se cred un fel de şefi peste persoanele fizice şi agenţi economici. Ei stabilesc regulile iar fraierul care îşi plăteşte taxele şi impozitele către stat, la timp sau cu întârziere, ajunge să stea la mâna unui angajat ANAF care îşi face treaba dacă are chef.
Săptămâna trecută mi-am achitat tot ce aveam de achitat pentru 2016 şi aveam de luat o hârtie de la ANAF. Merg la biroul indicat de angajaţii ANAF şi aflu că nu e aşa simplu. Că trebuie să mai aştept o zi, poate două. Am revenit astăzi la sediul ANAF, la acelaşi birou. O angajată amabilă îmi spune că trebuie să merg la ghişeul doi. Mă conformez, stau vreo 15-20 de minute la rând şi îi explic ceea ce doresc, unei doamne foarte supărată că este la treabă. “N-am timp. Nu vezi câţi oameni sunt aici. Veniţi mâine după 12”, a fost răspunsul ei. Încerc să-i explic din nou că am nevoie de acea hârtie iar ea îmi spune: “Eu sunt în concediu şi am venit la treabă”. De parcă asta ar fi fost treaba mea. Eu mi-am plătit banii către stat şi aveam nevoie de o hârtie pe care o angajată ANAF nu a avut chef să o scrie şi să o scoată la imprimantă. O treabă de vreo două minute.
La fel s-a comportat şi cu ceilalţi oameni care stăteau la rând. Mulţi nu ştiau care sunt procedurile celor de la ANAF dar erau de bună credinţă şi vroiau să plătească. Dacă puneau vreo întrebare, angajata ANAF devenea brusc iritată că “fraierul” care vrea să plătească nu ştie cum e cu Codul Fiscal şi cu banii pe care îi datorează statului.
Dacă ai întârziat să plăteşti taxele şi impozitele la bugetul statului, cei de la ANAF îţi pun penalităţi, îţi blochează conturile iar când ai nevoie de o hârtie de la instituţia statului, trebuie să aştepţi până când unii angajaţi au chef să o elibereze.
