REPORTAJ. Cu ocazia primei deplasări din acest an la Cernăuţi, prilejuită de lansarea cărţii „Motiv de toamnă” scrisă de jurnalistul şi poetul Vasile Bâcu, mi-am îmbogăţit biblioteca personală cu încă două noi apariţii editoriale valoroase. Prima, „Ţara Fagilor – Almanah cultural literar XXVI 2017”, mi-a fost oferită de istoricul Dumitru Covalciuc şi conţine ample relatări despre românii bucovineni care, de-a lungul anilor, s-au sacrificat pentru ca limba maternă să supravieţuiască în faţa diverşilor asupritori ai zonei, cei mai înverşunaţi fiind de departe sovieticii lui Stalin.
Veritabile file de istorie al bisericii, învăţământului sau sănătăţii românilor din nordul Bucovinei istorice sunt relatate cu minuţiozitate de neobositul cercetător istoric Dumitru Covalciuc în paginile unui almanah ce conţine peste 300 de pagini. Sub titlul „Un om cât o ţară”, Dimitrie Poptămaş, redactorul almanahului menţionat, consemnează în prefaţa lucrării:
„Priorităţile sale au constat în câştigarea încrederii maselor populare, în special a românilor din această regiune peste care a trecut tăvălugul morţii şi al fricii, a satelor pustiite fără bărbaţi şi femei deportaţi în îndepărtata şi neprimitoarea Siberie şi dincolo de cercul polar la muncă forţată, în cele mai precare condiţii de existenţă prin frig şi înfometare. Acum era momentul de ridicare al unor monumente simbol care să ne aducă aminte de numărul mare de martiri care au plecat pe drumul fără întoarcere. Acum au început acţiunile de evaluare a numeroaselor pierderi omeneşti peste care stăpânirea comunistă a aşternut tăcerea. Amintim aici Fântâna Albă unde au fost mitraliaţi mii de oameni pentru simplul fapt că au vrut să trăiască liberi în România, Bahrineşti, Mahala, Ceahor, Budineţ, Cupca, Pilipăuţi etc. Dar şi de localităţile care au fost şterse de pe faţa pământului: Albovăţ, Buci, Frunza, I.G.Duca, Prisaca ori Ţânteni. Peste tot au fos ridicate monumente şi au fost înălţate rugăciuni pentru sufletele lor, pe care regimul ateo-comunist nu le accepta. Participant activ la toate aceste momente, acelaşi Dumitru Covalciuc, care nu odată ne-a purtat paşii prin Cimitirul Central din Cernăuţi unde se ocupa şi cu repararea mormintelor vandalizate, rostind cu multă durere şi mâhnire că „ne-au scos şi morţii din morminte”…
Tot atât de importante sunt contribuţiile domniei sale la dezvoltarea presei bucovinene. În primul rând apreciem calitatea sa de redactor la Zorile Bucovinei, unicul cotidian al românilor nord bucovineni… Ţara Fagilor este cel mai rodnic produs spiritual, rezultat din colaborarea sa cu mureşenii… Aşadar, ne aflăm în faţa unui om cât o ţară… şi tot aşa… clepsidra timpului mai adaugă câte un an…, el un almanah, o carte. Tot aşa, până când a ajuns acum la vârsta septuagenară. Să ne trăieşti Dumitre întru mulţi ani rodnici, cu sănătate şi fericire!”.
O altă carte valoroasă, „Folclor din Voloca pe Derelui” poartă semnătura reputatului profesor Nicolae Mintencu, cel care de fiecare la Mărţişor, Florile Dalbe şi alte numeroase manifestări de suflet ale românilor cernăuţeni se străduie să aducă în faţa publicului obiceiuri şi tradiţii moştenite din bătrâni. Născut pe 15 noiembrie 1942 în comuna Voloca pe Derelui – Raionul Hliboca, Nicolae Mintencu a absolvit şcoala medie în satul natal iar în 1972 a primit diploma de profesor de limba şi literatura română a Universităţii de Stat din Cernăuţi.
„Rapsodul şi profesorul Nicolae Mintencu a participat la diverse concursuri de creaţie populară din regiune, din republică… De nenumărate ori au fost invitaţi elevii lui la televiziunea regională unde au înscenat sub îndrumarea profesorului opere din creaţia lui Ion Creangă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu. În 2015 elevii domniei sale au câştigat premiul special al Festivalului Tinerii actori de la Suceava. Distinsul pedagog se simte fericit că este iubit şi stimat de elevi, colegi de serviciu, de toţi iubitorii de folclor românesc din nordul Bucovinei”, mărturiseşte profesorul Gheorghe Poclitar, directorul Şcolii Medii din Voloca.
Printre numeroasele creaţii populare găzduite în lucrarea „Folclor din Voloca pe Derelui” se numără şi tragica „S-a dus cucul cel hain”: „Foaie verde rozmarin,/ S-a dus cucul cel hain/ Şi-o lăsat puii de chin,/ I-a lăsat pe-o turturea/ Ca să-i hrănească şi ea,/ I-a lăsat pe-o păsărică/ Şi ei n-au păţit nimica/ Înapoi când a venit,/ Puii mari el i-a găsit,/ Erau mari şi aveau pene,/ Toţi crescuţi de turturele./ -Măi cucule, blestemat/ De ce puii i-ai lăsat?/ -I-am lăsat pe-o turturea/ Ca să-i hrănească şi ea./ Şi-am zburat eu pe-nserate,/ Că să cânt şi-n altă parte.”
Iar istoricul Dumitru Covalciuc încheie postfaţa cărţii menţionate, menţionând: „În timpurile noastre nu este uşor să aduni comori folclorice care să-şi regăsească apoi înmănuncherea într-o culegere de creaţie populară. Nicolae Mintencu este temerarul care ne-a dovedit că aşa ceva se poate, dacă există voinţă, şi în era computerelor, internetului, a telefoniei mobile, precum şi a dezinteresului celor foarte tineri faţă de lectură şi faţă de cultura populară”. (Gabriel BALAŞA)
