Judeţul Botoşani are o serie de obiective turistice despre care puţini au auzit dar şi mai puţini le-au vizitat. Mănăstirea Sihăstria Voronei este unul dintre obiectele turistice. Moaştele Sf. Onufrie, mormântul Sf. Onufrie şi o icoană veche de peste 150 de ani şi unică în lume, sunt doar câteva din motivele pentru care turiştii ar trebui să vină la Mănăstirea Sihăstria Voronei.
Mănăstirea Sihăstia Voronei este la mai puţin de 30 de kilometri de municipiul Botoşani şi la circa trei kilometri de Mănăstirea Vorona. Este constuită într-o zonă retrasă, în mijlocul pădurii, singurul impediment fiind drumul. De la Mănăstirea Vorona este un drum pietruit, greu accesibil pe timpul iernii sau în perioadele ploiase.
Această mănăstire este una de călugări şi are o vechime de peste 400 de ani. Legenda spune că prin anul 1600, câţiva călugări ruşi au venit în pădurile Voronei şi au ridicat o bisericuţă din lemn. Lăcaşul de cult a rezistat mai bine de patru sute de ani, a suferit mai multe transformări iar după Revoluţie a devenit mănăstire şi s-au investit sume consiste pentru a arăta aşa cum arată astăzi. Prima sfinţire a bisericii a avut loc pe data de 25 martie 1861 şi a fost realizată de episcopul Chesarie Sinadon.
Icoană pictată la vârsta de 100 de ani
La Mănăstirea Sihăstia Voronei, credincioşii se pot ruga la o icoană veche de peste 150 de ani. A fost pictată în 1861 de către călugărul Vladimir Macedon care în acel moment avea vârsta de 100 de ani. Preoţii mănăstirii spun că este o icoană unică în iconografia ortodoxă deoarece Maica Domnului apare cu pruncul de mână.
„Noi ne considerăm sora mai mică a Mănăstirii Vorona şi asta deoarece până în 1991 am fost schit dependent canonic de Mănăstirea Vorona. Unul dintre elementele care caracterizează mănăstirea noastră este această a Maicii Domnului. Icoana Maicii Domnului cu pruncul de mână a fost pictată în 1861 de către pictorul Vladimir Macedon, ucrainean de origine. A pictat această icoană, vechea pictură a bisericii şi catapeteasma. Această pictură a realizat-o la vârstă de 100 de ani. Această icoană este unică în iconografia ortodoxă. În general, Maica Domnului apare cu pruncul în braţe. Icoana pe care o avem semnifică faptul că mamele au datoria nu numai să nască pruncii ci şi să-i ducăcă în templul lui Dumnezeu, adică în biserică”, ne-a spus preotul Matei de la Mănăstirea Sihăstria Voronei.
De asemenea, pe peretele exterior al mănăstirii este o pictură realizată tot de către călugărul Vladimir Macedon şi care a rezistat din 1861 şi până astăzi. În interior, biserica a fost repictată în anul 2005 când a fost înlocuit şi acoperişul . Acoperişul iniţial era în stil rusesc şi a fost făcut în stil moldovenesc.
Moaştele şi mormântul Sf. Onufrie
Puţini ştiu că la Mănăstirea Sihăstria Voronei se află moaştele Sf. Cuvios Onufrie (1700-1789). Rus la origine şi fost guvernator al unei provincii, Cuviosul Onufrie a venit în România, în 1749, din cauza persecuțiilor religioase din Rusia. Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), într-o peșteră de pe malul Bahluiului, nu departe de izvoare. Pentru o perioadă a fost și stareț al Voronei (1777-1779) şi a copiat traduceri din operele Sfinților Părinți și a fost duhovnic al mai multor sihaștri din pădurile Voronei.
Legenda spune că prima minune s-a înfăptuit în 1846 când fiica domnitorului Mihai Sturza a mâncat un măr din copacul aflat lângă mormântul Sf. Onufrie şi s-a vindecat de epilepsie. Văzând minunea, domnitorul a dezgropat moaştele şi le-a dus la mănăstirea Vorona.
Mai citeşte: Peştera Sf. Onufrie şi biserica din piatră care a fost distrusă de comunişti. Un loc care merită vizitat GALERIE FOTO
„Sf. Onufrie a vieţuit în secolul XVIII iar ultimii 25 de ani ai vieţii sale, începând cu anul 1763, a sihăstrit aici, în ţinuturile Voronei. A venit de la Dragomirna, ca ucenic al Sf. Paisie de la Neamţ. Moaştele Sf. Cuvios Onufrie au fost descoperite ulterior, el fiind cunoscut ca un făcător de minuni. În anul 1846, domnitorul Mihail Sturza, venind la vânătoare împreună cu familia şi luând un fruct din mărul ce se află în spatele bisericii noastre, lângă mormântul Sf. Onufrie. I-a dat mărul fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Aceasta s-a vindecat în chip minunat. Domnitorul a dezgropat sfintele moaşte care au fost aşezate la Mănăstirea Vorona. După zece ani, Sf. Onufrie i s-a arătat în vis stareţului Mănăstirii Vorona, Iosif Vasilescu, şi îi cere să ducă moaştele la schitul Sihăstria Voronei, ceea ce s-a şi făcut”, ne-a povestit preotul Matei.
Canonizat în 2005
Cuviosul Onufrie a devenit sfânt în anul 2005, la canonizare fiind prezent inclusiv Patriarhul Teoctist Arăpaşul, originar din locatitatea Tocileni, judeţul Botoşani.
„Începând cu anul 1856, în ciuda tuturor dificultăţilor legate de cele două războaie mondiale, de perioada comunistă, moaştele Sf. Cuvios Onufrie au fost păstrate cu sfinţenie aici la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Până în anul 2005, Sf. Onufrie a fost cunoscut doar aici, în zona Botoşaniului. Din anul 2005, s-a purces la canonizarea şi recunoaşterea ca sfânt al Sf. Onufrie, data de prăznuire fiind 9 septembrie”, a mai afirmat preotul.
Tot în curtea mănăstirii, lângă mormântul Sf. Onufrie se află un paraclis închinat Sf. Mare Mucenic Mina, la construcţia căruia a contribuit, cărând pietre cu braţele sale, Patiarhul Teoctist Arăpaşu. Preafericitul Teoctist a intrat în obştea Schitului Sihăstria Voronei, în anul 1928. A stat doar un singur an dar avea o deosebită evlavie şi a ţinut să fie prezent la canonizarea Sf. Onufrie. Preoţii Mănăstirii Sihăstria Voronei spun că Patriarhul Teoctist a avut o contribuţie foarte mare la reabilitarea acestui lăcaş de cult.
