INTERVIUDirectorul general al celei mai vechi fabrici de confecţii din municipiul Botoşani spune că acest domeniu se confruntă cu o problemă în cee ce priveşte forţa de muncă. Din acest motiv, fabricile de confecţii, s-au reorientat către forţa de muncă din mediul rural, asigurând transportul oamenilor de la zeci de kilometri.
Chiar dacă acest sector nu mai este atât de atractiv, Mihai Tincu spune că Botoşaniul a rămas în topul naţional al confecţiilor şi are cei mai mulţi salariaţi din România.
Cum a afectat criza sectorul confecţiilor?
E o perioadă, nu chiar atât de plină ca în alţi ani, când în confecţii erau aproximativ un milion de oameni, la nivel naţional. Anumite lucruri, atât pe plan internaţional cât şi intern, au dus ca la ora actuală să fie cel mult 200.000 de oameni în confecţii. Sunt chestiuni de ordin macroeconomic, sunt consecinţele unei politici făcute de China şi produsele făcute acolo. Exporturile din China au fost la preţuri mult mai mici decât cele care se puteau face în România şi în Europa. La toate acestea, s-a mai adăugat creşterea preţului utilităţilor în estul Europei iar asta a dus la o cădere a industriei confecţiilor din România.
„Existenţa asta a noastră este o luptă dură, un fel de sport sângeros. Aparent, lucrurile sunt simple dar e o luptă foarte dură cu concurenţii din alte ţări”
Cum stă Botoşaniul din acest punct de vedere?
Botoşaniul are la ora actuală cel mai mare număr de salariaţi din confecţii şi textile, din România. În Botoşani a rămas un număr semnificativ de fabrici care lucrează pentru producţia de lux, producţie care este plătită altfel decât produsele de masă. Existenţa asta a noastră este o luptă dură, un fel de sport sângeros. Să rămâi tu pe piaţă şi să te lupţi cu cel care ţine yuan-ul jos doar ca exporturile să-i meargă. Uşor, uşor lumea îşi revine. Nici China nu mai exportă foarte mult iar lumea nu se mai îngrămădeşte să cumpere produse chinezeşti. Noi lucrăm în special pentru piaţa italiană, pentru Zenia, Vivienne Westwood, Prada. Sunt nume grele. Aparent, lucrurile sunt simple dar e o luptă foarte dură cu concurenţii din alte ţări.
Cât produceţi anual?
În momentul de faţă ajungem la aproximativ 200.000 de bucăţi anual. Lucrez în această fabrică de vreo 36 de ani. Altă dată, când aveam peste 4000 de oameni, produceam într-o lună 300.000 de bucăţi. Era înainte de 1990.
„În momentul acesta avem vreo 60 de salariaţi care fac naveta zilnic. În oraş, avem aproximativ 1900 de oameni din judeţ care lucrează în confecţii”
Ce se anunţă în perioada următoare?
Suntem în finalizarea unui contract pe termen nedeterminat, cu o firmă foarte mare, care va duce în final la angajarea unui număr de o sută de persoane. 50 anul acesta şi 50 la începutul anului viitor. Este un contract de peste 200.000 de bucăţi. Mai multe voi putea spune când lucrurile vor căpăta consistenţă sub forma unui contract semnat.
Există forţă de muncă pentru sectorul confecţiilor?
Apelăm la navetism, plătim transportul oamenilor, îi luăm din satul lor de la 25-30 de kilometri. Îi testăm, îi formăm după care facem o selecţie. În momentul acesta avem vreo 60 de salariaţi care fac naveta zilnic. În oraş, avem aproximativ 1900 de oameni din judeţ care lucrează în confecţii.
„Ne-am dezobişnuit de a lucra în fabrici. Toţi dorim să lucrăm în marketuri, la recepţia unui hotel sau la un magazin”
Cei din municipiul Botoşani nu vor să lucreze în confecţii?
Din municipiul Botoşani sunt foarte mulţi plecaţi în străinătate, salariile în confecţii sunt aşa cum sunt. La nivel de brut, cu tot cu tichete, se ajunge la o medie de 1100 de lei. Depinde şi de cât face. Sigur că la nivelul zilei de astăzi nu este cine ştie ce salariu. O a treia chestiune este că ne-am dezobişnuit de a lucra în fabrici. Toţi dorim să lucrăm în marketuri, la recepţia unui hotel sau la un magazin. În lumea asta, zeci de procente din forţa ocupată, lucrează în fabrici. Industria auto nu a picat. Nici cea de metale. Într-o fabrică este o anumită disciplină, un anumit colectiv care trebuie să te accepte. Sunt nişte reguli de colegialitate, de program, de comunicare. Uneori trebuie să stai şi să-ţi completezi diferenţa de producţie care nu ai realizat-o.
