Botoşăneanul Daniel Ciobanu a devenit extrem de cunoscut în lumea modellingului, în special în Asia unde a lucrat foarte mult în ultimii ani. A pozat pentru multe reviste de specialitate şi a vizitat până acum cinci continente.
Cum ai ajuns să faci modelling? Când a fost prima experienţă?
Intrarea în lumea modellingului, iniţial am crezut ca a fost o întâmplare însă ulterior am înţeles că nimic nu este întâmplător în viaţă. Prima experienţă a fost în cadrul Festivalului Internaţional de modă de la Iaşi în anul 1999.
Care a fost persoana determinantă în cariera ta?
Cu siguranţă a fost mama, dacă ne referim la începuturile carierei. Şi-a văzut visul împlinit prin fiul ei şi acesta este un mod sublim de a-ţi realiza visele neîmplinite ale tinereţii. Să iubeşti atât de mult o persoană încât să ajungi să trăieşti prin ea…e dragostea de mamă pe care noi bărbaţii trăim cu speranţa că o vom putea înţelege cândva.
Cum a fost primul contact cu străinătatea?
A fost o experienţă dură în care am înţeles că premiile obţinute şi apariţiile din presă nu au făcut altceva decât să construiască un ego puternic, pe de o parte, iar antrenamentele din sala de fitness un corp solid in exterior, pe de alta parte. Ulterior, ambele s-au dovedit nocive spiritului şi templului în care acesta sălăşluieşte. Ego-ul îţi construieşte propria-ţi închisoare iar un trup bine lucrat în sala de forta e precum un palat construit pe un teren mlăştinos cu o temelie făcuta din chirpici.
În ultimii ani ai lucrat foarte mult în Asia. Cum a fost această experienţă?
Când aud Asia mă răscoleşte un sentiment deosebit, aparte, precum atunci când ascult vocea părintilor la revederea după o lungă călătorie prin lume. Acolo e locul unde am redescoperit copilul din mine şi am găsit răspuns la toate întrebările personale legate de viaţă şi sensul ei. Am trăit în aproape toate ţările din Orientul îndepărtat, mai puţin Bangladesh, Mongolia şi Coreea de Nord. Am strâns amintiri ce sper să fascineze într-o bună zi inimile copiilor, precum cele scrise de unicul Ion Creangă doar că la o scară ceva mai largă…
Cum ai fost privit în străinătate ţinând cont că vii din România?
Am fost privit cu „ochi buni” dar şi ascultat atunci când în linişte ne-am intersectat sufletele prin portiţele lor ce la unii sclipesc mai mult iar la alţii e nevoie de prezenţa altuia sau de o faptă bună pentru a reăparea acea sclipire şi totodată lumina.
Se câştigă atât de bine din modeling, aşa cum se spune?
Se spun multe si se scriu si mai multe pentru a aduce senzaţionalul şi a vinde o publicaţie… O persoană materială câştigă prin prisma banilor, un părinte câştigă prin prisma rezultatelor pe care le obţin copiii lor la şcoală, un bătrân câştigă inimile nepoţeilor prin dragostea ce le-o poartă şi vorba dulce. Eu unul am reuşit să câştig pacea sufletească, să trăiesc sentimentul dragostei şi să-mi păstrez sănătatea atât cât mi-a fost cu putinţă. În concluzie, am câştigat mai mult decât mă aşteptam şi mai mult decât se spune…
Care a fost cea mai tare experienţă de până acum?
Cea mai frumoasă experienţă a fost cea trăita de fiecare dată când am reuşit să-mi împlinesc rând pe rând visele şi ulterior să le împărtăşesc şi să le retrăiesc alături de cei dragi.
Alpinismul este una din pasiunile tale. Ce performanţe ai în palmares?
Alpinismul este una din pasiunile mele, la fel ca şi scufundările, paraşutismul sau…simplele alergări. Am realizat după ani buni de practică faptul că în toate aceste activităţi reuşesc să intru într-o stare profundă de meditaţie în care mintea se goleşte de gânduri şi se regăseşte în toate elementele respectivului prezent. Am cucerit, ca în final să mă cucerească, trei vârfuri şi toate pe continentul asiatic: Mt. Fuji – 3776 metri (Japonia), Mt. Kinabalu 4095 metri (Malaezia) şi Imja Tse – 6189 metri (Nepal). Au mai fost şi câteva experienţe prin Alpii de Sud din Noua Zeelandă, Africa de Sud şi ţinutul Patagoniei dar am decis să mă opresc doar la cele trei pentru că am auzit că tot ce este sub 3.600m nu intră în categoria „munţilor” din punctul de vedere a unor semeni mai cu experienţă în domeniu deşi la şcoala am învăţat că orice ridicătură a şcoarţei peste 800m este considerată munte.
Te-ai gândit să te stabileşti unde în străinătate? Dacă da, unde?
De ani buni am ajuns să mă simt „acasă” indiferent unde m-am aflat pe glob. Atât timp căt părinţii îmi sunt în viaţă cu siguranţă drumurile mele se vor intersecta mereu cu oraşul natal dar nu pot spune că ar exista o ţară anume în care mi-aş dori să ancorez. Eu sper ca viaţa mea să fie de aşa natură încât rădăcinile mele să se dezvolte pe plan spiritual şi mai puţin în cel material, în sensul înrădăcinării într-un anume loc. Când trăieşti în aceeaşi locaţie apare sentimentul ataşamentului foarte puternic atât de locaţie cât şi de oameni şi obiceiuri, iar dacă destinul te va trimite altundeva va apărea cu siguranţă şi suferinţă. În situaţia în care eşti mereu pe drumuri şi urmezi o viaţă mai mult axată pe spiritualitate vei ajunge să vezi inclusiv moartea ca pe o nouă călătorie către implinirea vechilor dorinţe pe drumul către imortalitate.
Ce şanse are un tânăr din România să intre în lumea modelingului?
Am demonstrat că indiferent cât de mică ar fi ţara şi oraşelul în care te-ai născut şansele sunt aceleaşi pentru toţi indiferent de domeniul în care profesezi. Atât timp cât ai voinţă, determinare şi răbdare, astfel încât să nu-ţi pierzi speranţa, cu siguranţă vei reuşi.
