Daniela Schneikert este o botoșăneancă plecată de 26 de ani în Germania, a început de la muncă de jos, ulterior și-a deschis o firmă, a angajat botoșăneni iar de mai mulți ani lucrează pentru mari companii. De curând, a intrat în politică și candidează din partea Partidului Forța Dreptei, la alegerile parlamentare. Spune că vrea să dezvolte județul Botoșani și să aducă firme din Germania care să investească în fabrici de producție.
Cine este candidatul Partidului Forța Dreptei, la Senat?
Mă numesc Daniela Schneikert, sunt botoșăneancă, plecată de 26 de ani în Germania. Antreprenor în Germania. M-am întors în România pentru că am rădăcinile aici și am considerat că este momentul să aduc și eu o schimbare în Botoșani, încerc să o aduc, pentru Botoșani și botoșăneni.
De ce ați ales să plecați în Germania? Ce profesie aveați?
Am fost operator la calculatoare la Electrocontact. După revoluție, s-au desființat majoritatea fabricilor, aveam un copil, trebuia să fac ceva și am hotărât să plec în Germania, ca mulți alți români. Pntru mine, a fost un început foarte greu. N-am știut limba, n-am știut să citesc, să scriu. Am pornit făcând curățenie la Direcția Muncii. Am început să bat din ușă în ușă, să fac o școală pentru că în 1999 actele mele nu erau recunoscute. România nu era în UE. Am făcut școala de asistenți medicali, trei ani, așa am învățat să scriu, să citesc și să vorbesc limba germană. Am făcut psihologie în limba germană. Am reușit și mi-a ajutat foarte mult. Mi-am deschis o firmă și am început în 2006 cu firma mea. Nu știam să citesc planuri, materiale, dar le-am învățat. Absolut toți muncitorii mei sunt botoșăneni, șefii mei de șantiere sunt veniți tot din Botoșani. I-am luat cu tot cu familii, cu tot cu copii și s-au stabilit în Germania. Împreună cu ei, am reușit să facem o firmă foarte cunoscută în Germania. Lucrăm pentru Lidl, Kaufland, pentru Mille, pentru Daimler, pentru Continental. Tot ce înseamnă firmă germană, suntem noi trimiși în România. În ultimul timp, am făcut proiectele Lidl la Cordun, la Cernica și cel mai mare depozit din Europa, l-am făcut la Nedelea. În drumurile astea în România, m-am atașat din nou de pământul meu și am văzut că în România se poate foarte mult. În străinătate sunt niște probleme cu emigranții, cu războiul din Ucraina.
V-ați gândit vreodată să intrați în politică?
Nu. Niciodată. M-au cunoscut, în București, niște persoane care mi-au spus: ești deșteaptă, ești puternică, nu vrei să faci lucrul ăsta? Eu am venit, vreau să dezvolt și vreau să aduc firme care să investească în Botoșani. Să facem producție. Am stat și m-am gândit trei săptămâni și după trei săptămâni m-am hotărât și am spus că da. Mi-au plăcut ideile, mi-au plăcut oamenii. De domnul Orban mi-a plăcut foarte mult. Nu știu foarte multe despre politică dar ceea ce spunea, o spunea din suflet. Ceea ce nu am văzut la ceilalți candidați. Spun multe dar nu cu sufletul.
Ce a lipsit României?
Mentalitatea trebuie un pic schimbată. Noi avem simțul de proprietate foarte bine dezvoltat. Tineretul care a venit după noi… ei merg și muncesc și își cumpără mașini. În loc să-și cumpere o casă, el își cumpără mașină. Cumpăr ceva ca să producă bani și ca să-mi cumpăr casă. Dar el își cumpără mașină. Și poate nu are nici permis. Cunosc persoane care și-au cumpărat mașină dar nu aveau permis.
Mentalitatea asta nu o găsim și în alte țări?
Nu. Mentalitatea este cum pot să fac să produc, ca să pot să-mi iau. Eu întâi am investit. Nu mi-am cumpărat nici casă… Nu am în Germania o casă de sute de metri pătrați. Casa mea este de 89 de metri pătrați. Poate nu credeți dar atât este. Nu am nevoie decât de confortul necesar. Nu-mi trebuie să plătesc lumină, căldură. O casă mare înseamnă bani mulți la căldură, la lumină, să fac curățenie.
Cum vedeți dezvoltarea județului Botoșani?
Cu oamenii pe care i-am cunoscut și care au aceleași țeluri, cu alții care ar veni să-i susțină, chiar văd că s-ar putea dezvolta foarte mult. Avem o zonă frumoasă, se pot face foarte multe în turism.
O firmă din Germania nu cred că ar veni să investească în Botoșani, dacă nu i se oferă ceva. Facilități fiscale…
Pe ei îi interesează mai mult forța de muncă decât facilitățile fiscale. În Germania, majoritatea forței de muncă este străină. Și nemții au început să trăiască pe social. Economia germană este susținută de străini. De ce să nu aducem oamenii acasă, să vină lângă părinții și copiii lor, ca să lucreze aici? Românii sunt foarte harnici. În Germania, o familie trebuie să lucreze doar ca să trăiască, chiriile sunt foarte mari, costurile sunt foarte mari. Sunt foarte mulți români care muncesc doar ca să trăiască, nu au cum să strângă bani. O chirie într-un orășel mai mic este 800 de euro, în afară de lumină, gaz… În Germania, nu te angajează direct firma. Trebuie să te duci la o firmă care să te plaseze, au nevoie azi aici, mâine au nevoie acolo. Nu putem să lucrăm acasă la noi, decât să ne plaseze cineva?
Ați spus că sunt firme interesate să investească. De ce nu o fac?
Orice străin are nevoie de un om de legătură, în care să aibă încredere. Eu sunt omul lor de legătură, sunt omul în care au încredere. Lucrăm cu al cincilea producător din Europa de rafturi industriale iar eu sunt pentru ei omul de legătură. Lucrez cu ei de 16 ani, au încredere în mine. Ei știu că atunci când am zis da, nu mai este cale de întoarcere. Indiferent că pierd.
