Ceea ce am putut vedea ieri în Parlamentul României a fost o cacealma politică, marca PSD, nicidecum o moțiune de cenzură pentru a taxa actuala coaliție de guvernare. Spun acest lucru, pentru că în primul rând este o chestiune de logică, de un calcul matematic, că nu poți iniția dezbaterea unei moțiuni de cenzură până nu te bazezi pe un anumit număr de voturi care să te susțină. Precizez că moțiunea de cenzură pentru căderea Guvernului nu a trecut, deoarece a fost votată de 201 de parlamentari, iar pentru ca aceasta să fi fost adoptată erau necesare voturile a 234 de senatori și deputați.
Șansele ca moțiunea să treacă erau în mod evident mici. Opoziția PSD-AUR și neafiliații însumează 205 voturi. Ciolacu cunoștea această realitate, pe care a încercat să o cosmetizez și să o ascundă în culisele piesei de teatru.
Este clar ca actuala conducere a Partidului Social Democrat nu a negociat cu nimeni pentru această moțiune de cenzură. Nici cu cei neafiliați vreunui grup, cu atât mai puțin cu parlamentarii actualei guvernări. Presimt că unora dintre pesediști le este dor de modul lui Liviu Dragnea de a face opoziție partidelor de la putere.
Consider că românii au nevoie ca parlamentarii pe care i-au trimis în Parlamentul României să-i reprezinte și să nu piardă timpul cu astfel de acțiuni inutile, care sunt perdante încă din fașă. Cetățenii au așteptări de la deputații și senatorii celui mai mare partid din România, să inițieze și să adopte legi care să le îmbunătățească nivelul de trai, nu să se certe prin Parlament pentru ceva care oricum nu s-ar fi putut concretiza.
