INTERVIU. Alexandru Dumitriu, candidat PNL la Camera Deputaților: “Am fost internat trei zile și singura discuție din salon era: tu cât dai? / Îmi recunoștea lumea cât a dat să intre pe post. Fără să întreb”

Alexandru Dumitriu este unul dintre tinerii intrați de curând în politică, a candidat la Primăria Municipiului Dorohoi iar acum este pe lista PNL pentru Camera Deputaților. A absolvit Facultatea de Medicină în 2010, a lucrat timp de șase ani în Anglia, după care a ales să revină în Dorohoi iar acum este manager al unei farmacii.

Într-un interviu pentru Botoșani Online, Alexandru Dumitriu vorbește despre experiența din Anglia și despre problemele sistemului sanitar românesc, povestește cum a fost convins să candideze la Primăria Dorohoi și explică ce vrea să facă dacă va ajunge în Camera Deputaților.

Să începem cu o prezentare. Ești nou în politică. Cum ai intrat în politică? Ce ai făcut până să intri în politică?

• Am trecut prin botezul alegerilor locale. Am circa șase luni. Am venit în politică, neștiind că o să vin în politică. În 2010 am absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie la Iași. Am ales să-mi găsesc repede de muncă. Deși îmi doream Iașiul, am primit ofertă de la Suceava și am plecat. Am lucrat într-un lanț mare din Suceava, timp de un an și câteva luni. Apoi am primit șansa să vin la Iași, am lucrat în Kaufland. Farmacia de market e o farmacie grea. Lucrezi foarte multe ore, week-end-urile de la 8.00 la 22.00. Având un coleg din facultate plecat în Marea Britanie, am decis să dau curs chemării lui. Consideram o șansă la dezvoltarea profesională. Mi-am echivalat studiile la minister, am plecat, am dat examenele, a durat câteva luni și am început să lucrez în sistem. Inițial al lucrat ca self employed. Am avut luni în care lucram în 20-25 de farmacii. Azi ești la Dona, mâine la Catena, poimâne la particular. Ai mult de învățat și te formezi foarte bine. Ca zonă de confort, nu era wow. Când ajungeam acasă, mă uitam pentru a doua zi, cât am de condus, dacă am parcare… După un an, îți reduci la câteva farmacii cu care ai o relație foarte bună. Cu jumătate de an înainte să mă întorc în țară, m-am angajat ca manager. Am prins partea asta de manager la un lanț destul de mare de farmacii.

Ai decis să pleci din funcția de manager ca să te întorci în România.

• Principalul considernt, când am decis împreună, să ne întoarcem acasă, a fost familia. Suntem dorohoieni, părinții mei stau la Podul Botoșaniului, aici am copilărit. La etajul trei, în locația unde filmăm, au stat socrii mei.

E una sistemul din Anglia și alta sistemul din România. Dorohoiul e un oraș mic, nu ai atâtea oportunități.

• Sistemul e total diferit. Ei se axează foarte mult pe servicii. Noi, farmacia încă o vedem ca un proces de vânzare. În sistemul lor, pun accentul pe servicii. Făceam vaccinări… Era o sală de consultații și erai văzut pe aceeași treaptă cu un medic. Unde lucrez eu acum, avem 400 de pacienți pe zi. Mai mult, pacientul găsea rețeta gata făcută la farmacie. Era un acord semnat cu medicul de familie, el trimitea rețeta, noi o pregăteam…

De câte ori se bloca sistemul?

• Eu nu-mi aduc aminte de blocaje de sistem. Mai erau sincope… Serverul de la noi e o boală curabilă dar ne trebuie multă răbdare. Lucrăm pe aceeași platformă ca și medicii. Sunt zile în care efectiv nu poți să lucrezi. În loc să eliberez o rețetă într-un minut, o eliberez în șase-șapte minute iar coada de pacienți e până la ușă.

Să revenim la politică. În urmă cu jumătate de an ai făcut pasul în politică și direct candidat la Primăria Dorohoi. Cine te-a convins?

• Eu am încercat să stau departe de lumea asta politică. Eram dezamăgit, cum majoritatea oamenilor încă sunt. Într-o zi, eram la farmacie și am primit un telefon, legat de ce am eu de gând să fac în după-amiaza aia. Eu, cu gândul că mă întorc la copiii mei, la soția mea. Am fost rugat să mă duc la o locație, să mă întîlnesc cu cineva important. Atât mi s-a spus. În mintea mea, am zis că o să fiu rugat să ajut o organizație, un birou electoral, ceva legat de alegeri. Am ajuns înainte. Între timp, am văzut o mașină pe care nu o cunoșteam, mașina domnului președinte Iftime. Îl știam de la fotbal pentru că sunt cât de cât microbist. Era cu fotograful și colega care se ocupa de campanie. Ne-am așezat la masă, l-am descoperit ca om, mi-a povestit cum a intrat dumnealui în politică, că avem nevoie de oameni care au terminat o școală la timp, care au demonstrat că pot să realizeze ceva. În final, m-a întrebat dacă vreau să îi întind mâna și să candidez la Dorohoi. Nu conștientizam momentul dar am simțit-o ca o chemare la arme. În mintea mea era: ești laș sau nu ești laș? Puteam să spun că sunt bine acasă, după amiază vreau să tund iarba. Am acceptat…

Ai acceptat fără o consultare cu prietenii, cu familia?

• Nu am avut răgazul ăla să gândesc pentru că am făcut ce am simțit pe moment. Eu tot timpul am fost un om respectuos, bine-crescut, care nu s-a expus decât cât a trebuit.

Cum a fost campania electorală?

• A fost o campanie grea, zi de zi trebuia să te autodepășești. Am avut lângă mine oameni frumoși din cadrul partidului, oameni cu care m-am sfătuit, oameni care mi-au dat o direcție când nu știam cum să cresc pe partea asta politică. Scorul electoral de la Dorohoi este cel mai mare din trecutul mediu, 26%.

Mulțumit de rezultat? Crezi că se putea obține un procent mai bun?

• Când s-au terminat alegerile, nu am fost mulțumit. Eram îmbătat de alergătura candidatului nou în politică, credeam că pot să răstorn munții…

Chiar ai crezut că poți produce o surpriză?

• Dacă nu credeam, nu intram în lupta asta electorală. Am fost din apartament în apartament, am încercat să acopăr o mare parte din Dorohoi, dar din ușă în ușă. Modul în care mă primeau și reacționau oamenii, îmi dădeau speranța că se poate mai mult. Inițial, am fost dezamăgit dar am devenit din ce în ce mai mândru, știam cât de mult am muncit și mai ales titulatura asta de cel mai bun rezultat de după Revoluție. Cu siguranță se putea mai bine dar eu am avut doar două luni. M-am prins de un tren, nu în mișcare, era cu superviteză. A trebuit să învăț totul din mers și să mă adaptez. Contracandidații aveau totul bine pus la punct de ani de zile.

Au trecut alegerile locale și ți s-a propus candidatura la alegerile parlamentare…

• Mi-am dat seama că am o datorie față de cei care au fost la vot. Am decis să fiu pe prima poziție la consilieri locali dar trebuia să rămân un etalon și pe partea politică. Intrând în rutina asta de serviciu, casă, nu prea poți să spui că le reprezinți interesele. De aia am dat curs următoarei solicitări, de a fi printre cei cinci care să reprezinte partidul la alegerile parlamentare.

PNL a anunțat că și-ar dori minim trei deputați, unul sau chiar doi senatori. De unde optimismul ăsta?

• Optimismul vine din reușita domnului Valeriu Iftime. Dacă am reușit prin valul de emoție creat, câștigarea Consiliului Județean, cu siguranță putem face la fel de bine, dacă nu, mai bine și la alegerile parlamentare. Nu ne-am schimbat. Noi suntem aceeași oameni. Noi ar trebui să avem aceste rezultate. Nimic nu e imposibil. În trecut, PSD a avut… Asta ne dă speranțe. Suntem la un nivel în care încrederea noastră e la cote maxime. Muncim la fel de mult sau chiar mai mult iar totul e realizabil.

Când ai acceptat candidatura la alegerile parlamentare, ți-ai fixat niște obiective personale?

• Fiecare avem câteva proiecte de suflet, care să aducă plus valoare atât comunității cât și la nivel național. Împreună cu Luciana, prentru că suntem doi din zona de sănătate, suntem parte din masterplanul PNL la nivel de județ. Noi avem în lucru planul de resuscitare a sistemului sanitar. Discuția e foarte amplă. Proiectul meu de suflet este deschiderea de centre pentru copii cu dizabilități și nevoi speciale. În campania de la locale, am mers din ușă în ușă. Sunt foarte mulți copii care au nevoie de ajutor, deficiențe locomotorii, autism, Down. Sunt neglijați, discriminați. Tot timpul îmi vine în minte ce mi-a zis o mamă. Avea o fetiță cu schizofrenie și mi-a zis: îmi doresc să am un loc în care să pot să o duc, ca să-mi fac cumpărăturile. Atunci îți dai seama că ei sunt ai nimănui.

Aceeași problemă este și cu dependenții de droguri…

• Nu e vorba doar de tinerii care consumă droguri. Mai sunt jocurile de noroc. Trebuie să gândim atât de bine încât să ai persoanele care să-i poată consilia, să-i poată ajuta. Drogurile au luat o amploare. Partea asta de Botoșani cred că e privată de tot ajutorul. În orașele mari sunt mult mai bine reprezentate aceste nevoi. Sondezi terenul, vezi unde poți implementa și cea mai mare provocare este să găsești oamenii potriviți să lucreze. Nu oricine poate lucra cu copii care au anumite nevoi. Trebuie să ai oameni care tot timpul să se perfecționeze.

Ce trebuie schimbat în sistemul de sănătate? Te întreb pentru că ai avut ocazie să cunoști și un alt sistem.

• Nu vă gândiți că în Anglia totul este roz. Aș aduce rigurozitatea, bunul simț și profesionalismul. La noi, medicii, asistenții, cei din farmacii, nu sunt văzuți la valoarea pe care o reprezintă. Avem toată școala asta în spate iar lumea trebuie să ne privească, ca profesioniști în domeniu. În România, fiecare pacient e doctor prin prisma internetului.

Nu e tot o problemă de sistem? Eu vreau să merg la un medic iar el mă programează peste trei luni

Asta e o altă problemă. O problemă majoră, pe care nu o întâlnești afară, este nu neapărat corupția, e partea murdară legată de angajări, de concursuri aranjate, de oameni care nu au nimic dovedit când intră într-o profesie. Din ușă în ușă, îmi recunoștea lumea cât a dat să intre pe post. Fără să întreb.

Cum scăpăm de această problemă?

• Hai să lucrăm la o platformă în care toate posturile, la nivel național, să fie vizibile. Să facem niște criterii pe care toată lumea să le respecte astfel încât plaja de locuri de muncă, pe partea medicală, să fie accesibilă oricărui om. Ne plângem că nu vin medici dar nici nu ajunge informația la ei. Trebuie să le oferi un mediu, să le dai mai multe motive să vină. Noi aici în Dorohoi, cred că și în Botoșani, ducem lipsă de medici noi.

Ni se induce ideea că tinerii medici nu vor să vină și să lucreze în orașe gen Botoșani, Dorohoi. Preferă orașele mari sau să plece afară. Asta e realitatea?

• Ei nu vor să vină pentru că nu au o șansă reală. Atâta timp cât fiecare din sistem, care e mai sus cotat, încearcă să-și aducă rude sau pe cineva care să-i aducă un avantaj bănesc, cu siguranță nu ajungem la interesul comun care este binele pacientului. Putem căuta niște parteneriate cu centre universitare, să-i aduci și să-și facă stagiatura iar parte din ei o să-și dorească să rămână. Atât timp cât ei nu cunosc, o să meargă doar din povestiri. Noi eticheta o avem și e greu de șters. Contează ce facem de acum și trebuie lovit în partea asta de necinste. Trebuie examene care să fie cu adevărat relevante, să nu vină săracii cu gândul că oricum nu intru. Am fost internat trei zile la Spitalul Județean și singura discuție din salon era: tu cât dai ca să-ți schimbe pansamentul? Ăla vrea doar 15 lei… Erau oameni simpli, oameni care nu aveau bani. Vă zic cu mâna pe inimă, nu am dat un ban. De ce dați banii ăștia? Tocmai din cauza asta ei s-au obișnuit.

Dar ai dat un telefon?

• Nu am dat niciun ban, niciun telefon. Cred că am stat cinci ore până să mă internez. Eu cu gândul că nici nu rămân. Pe lângă înșelătoria asta din sistem, dată de cadrele care au puterea să facă lucrul ăsta, mai venim și noi, oamenii simpli… De ce să mă duc eu la asistentă și să-i bag un 10 lei când pot să-i spun: mulțumesc. Oamenii care au ales meseria asta trebuie să înțeleagă că au făcut-o pentru vocație, au un jurământ depus.

Avem exemplu cu un fost ministru al Sănătății care ar fi luat ouă și găini…

• Dacă tu ești etalon și faci lucruri care nu îți aduc cinste, cu siguranță toți avem de suferit. Și la farmacie, mai lasă ei cinci lei. Eu fug și îi dau înapoi. Împlinirea mea nu sunt cei cinci lei.

Medicii care vor să câștige mai mult au posibilitatea să meargă la privat. Și aici era o discuție, ori la stat, ori la privat

• E proactiv lucrul ăsta dual. Am colegi foarte buni care lucrează atât la stat cât și la privat.

Dar tu ca pacient, nu ești chemat unde ai gratuitate, ci unde trebuie să plătești.

• Aici intrăm deja în altă speță, de conduită, deontologie și bun simț. Atât timp cât ești parte din sistemul public dar mergi și la privat, vezi ce poți lua bun de acolo. Primul copil, soția mea l-a născut la Arcadia, la Iași. Și asta e iar o problemă. Când ai o problemă sau trebuie să creezi un cadru confortant pentru tine, fugi de Botoșani. Și aici trebuie să lovim foarte tare în partea asta de neîncredere. La al doilea copil, ne-am programat la Arcadia dar nu am mai ajuns. Era în perioada subiectului Alexandra, a trebuit să mergem la Maternitate. Mă gândeam la soția mea, ce moral de fier trebuie să aibă. La momentul ăla simțeam să fac apel la oamenii care o iubeau pe Alexandra, să se gândească la cei care intră acolo. Pentru o pacientă care intra acolo, era crunt la nivel mental. Tu știai că s-a întâmplat ceva dezastruos acolo și tu urmeazi să intri pe mâna acelor medici. Ne-a ajutat Domnul, a fost bine. Dar mai este mult de muncă.

Este o discuție și în ceea ce privește asigurarea medicamentelor. De multe ori medicamentele ieftine dispar de pe piață.

• Când intri în anumite comisii și vezi ce se întâmplă, poți să-ți dai cu părerea. Nici noi din domeniu nu avem acces, să vedem ce se întâmplă la nivel înalt. Cu siguranță, multe medicamente sau mulți producători aleg să se retragă pentru că sunt îngrădite anumite oportunități. Tu ca minister spui că eu vreau asta, asta… tind să cred că nu e vorba de corupție. Dar atâta timp cât nu ești transparent și vii cu tot felul de adnotații pe parcurs… Ei au piață de desfacere în toată lumea asta. Nu o să rămână în România, de dragul tău. Tu trebuie să subvenționezi, să faci cumva pentru că scopul tău e omul. Dacă ajung acolo, sper să găsesc oameni care au treabă cu domeniul sănătății. Să nu fie farmacistul la Agricultură și agricultorul la Sănătate.

Ce le promiți dorohoienilor și botoșănenilor?

• Le promit că voi rămâne același om integru. Crezul meu este că trebuie să ajung acasă și să pot să dorm liniștit. Cu siguranță o să rămân același om, cu siguranță o să mă implic. Prin meseria mea, tot timpul am fost alături de oameni și nu pot să mă dezic de obiceiul ăsta. Mă încarc cu discuții cu oamenii. Degeaba ai atâtea cunoștințe dacă tu nu poți să empatizezi și nu ai răbdare să asculți omul și să-i demonstrezi că meri încrederea lui.