Connect with us

Administratie

Zi de mare sărbătoare în comuna Păltiniș. “Pe noi, Sfântul ne păzește de nenorociri” FOTO&VIDEO

Published

on

De câțiva ani, ziua de 5 august este una de mare sărbătoare în comuna Păltiniș din nordul județului Botoșani. Locuitorii comunei se adună cu mic, cu mare la schitul și casa memorială Sf. Ioan Hozevitul unde asistă la slujbă.

Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii au început să vină la schitul de maici din localitatea Horodiștea pentru a asista la “slujba ceasurilor și Acatistul Sfântului Ioan Hozevitul”. La “Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească” oficiată de un sobor de preoți în frunte cu P.S. Părinte Ignatie Episcopul Hușilor, curtea schitului s-a umplut de credincioși veniți atât din județul Botoșani cât și din alte zone ale țării.

Costel Romanescu, primarul comunei Păltiniș, spune că Sf. Ioan Hozevitul este un ocrotitor al nordului județului Botoșani și că în această zonă nu s-au înregistrat calamități și alte nenorociri.

“O mare zi de sărbătoare. Hramul unei mănăstiri este o fântână zidită cu fața către Iisus din care se adapă fiecare enoriaș și fiecare participant la această sărbătoare. Pe 5 august, Sf Ioan este canonizat în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. La hramul mănăstirii vin credincioși din întreaga țară, vin fețe mai înalte ale Bisericii Ortodoxe iar slujba care se săvârșește este o slujbă specială din care credincioșii se hrănesc cu credință. Nici nu am cuvinte să descriu ceea ce reprezintă Sf. Ioan Hozevitul pentru comuna Păltiniș și pentru întreaga România. Este singurul sfânt contemporan cu noi. Vedeți nenorocirile care sunt în întreaga lume și chiar în România, vijelii, ploi, grindină. Pe noi, Sfântul ne păzește de aceste nenorociri”, ne-a spus Costel Romanescu.

Sfântul Ioan Iacob s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiștea, din fostul județ Dorohoi (n.r. în prezent satul Horodiștea, comuna Păltiniș, județul Botoșani), într-o familie de țărani foarte credincioși, fiind singurul copil la părinți. Din botez a primit numele de Ilie și din pruncie se dovedea un copil ales și binecuvântat de Dumnezeu. După șase luni de zile de la naștere, mama sa a decedat, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare și tatăl său, în război, în toamna anului 1916. Primii ani de școală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin și liceul la Cozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală.

Potrivit Doxologia.ro, în vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuți, ca să-l facă preot. Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!”. După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!”. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, și, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț.

Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi iar în toamna anului 1935 se reîntoarce în obștea Mănăstirii Neamț, și continuă aceeași ascultare de bibliotecar și îngrijitor la bolniță. Dorind viață pustnicească, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Țara Sfântă împreună cu alți doi monahi din lavră, Claudie și Damaschin.

Însoțitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamț dar fericitul monah Ioan Iacob rămâne în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli și încercări de la oameni și de la diavoli. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulți călugări din Țara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe. În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Sihastrul împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat). Din vara anului 1953, se retrage cu ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana unde a rămas timp de 7 ani.

În vara anului 1960, era bolnav și simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineața la orele 5 și-a dat sufletul, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. El este cinstit de toți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru și Țara Sfântă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț”, fixându-i-se zi de prăznuire, 5 august, data mutării lui la cele veșnice.

Distribuie pe:
banner ad
banner ad

banner ad

banner ad
banner ad
banner ad
banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad
banner ad
banner ad