Connect with us

Economic

Povestea cașcavalului tradițional de Păltiniș GALERIE FOTO

Published

on

Doi antreprenori dărăbăneni au curajul să  producă în nordul uitat al Moldovei, la marginea comunei Păltiniș, cașcaval tradițional, nu din prafuri, ci chiar din lapte de vacă.

Primul subiect de discuție cu familia Neculai și Dorina Bejinariu este legat de calvarul nostru de zi cu zi, drumurile. Cei doi și-au mobilizat angajații care au coalizat la protestul din 15 martie, inițiat de omul de afaceri Ștefan Mandachi.

”Nu este vorba doar de metrul acela de autostradă. Am vrut să implicăm și angajații. Noi  nu numai muncim, mai organizăm și câte o petrecere, ținem cont de zilele de naștere ale angajaților…Acum ne extindem spre Cluj, batem drumul până la București din ’95, mergem și la Constanța. Numai drumuri proaste. Asta ne costă bani. Mereu cu mașina în service, sute de milioane în fiecare lună. Chiar nu se mișcă nimeni, chiar nu văd că trebuie așa ceva?”, a spus Neculai Bejinariu. Inevitabil, discuția alunecă spre mediul politic, cel de care se leagă mai toate în țara asta.

”Nu e vorba de un partid sau alt partid, că nu țin cu niciunul. Niciunul nu mi-i drag…. Am făcut politică pe timpul Partidului Democrat, dar când s-a făcut PDL, noi ne-am retras…Am intrat un pic înăuntrul evenimentelor, în culise, și nu ne place ce e acolo”, a precizat Dorina Bejinariu, completată de soțul ei: ”N-am înțeles niciodată care e rolul partidului. Am întrebat odată de ce mă aduce la Botoșani, la o ședință. Mi s-a răspuns: ”Cum, Neculai? Dacă ai nevoie, deschizi o ușă, de una de alta..Eram ca o sectă. Eu te-ajut pe tine, tu m-ajuți pe mine. Nu de asta am intrat în partid. Mă gândeam că mergem, se stabilește o strategie, dar nimic. Un fel de bolboroseală, din care nu înțelegeai nimic, iar la final un păhărel de ceva și o gustare…Nu se merge pe ideologii. E numai interes. Și noi ne-am retras, pentru că suntem oameni de acțiune. Dacă e de făcut ceva, mergem și facem…Doar vorbărie, în rest nica, nica”.

Familia Bejinariu spune că a încercat să acceseze un proiect european în 2008, dar pentru că nu au fost susținuți suficient de bancă, nu s-a mai concretizat. În prezent, au reluat lucrul la un alt proiect mai mic. Povestea cașcavalului Suhardo începe în 1993 la Suharău, unde Neculai Bejinariu a avut ”un început de fabrică”, așa cum o descrie, care nu a mai intrat în producție pentru că banii asociatului său au fost ”îngropați” la…Caritas. La începutul anilor ’90, în timp ce lucra la ”Calcarul” Pojorâta, Neculai Bejinariu își ia concediu, pentru a merge voluntar la o societate din Câmpulung Moldovenesc, unde învață cum se face cașcavalul. O nouă asociere nefericită se produce la Hudești, care se termină după numai un an de zile între cei trei asociați la…Poliție. ”Este o frustrare pentru că banii mei de nuntă s-au dus acolo”, spune Dorina Bejinariu, care între timp studia contabilitatea.

În 1994, șansa a fost de partea Dorinei Bejinariu, care o întâlnește în autobuzul de Dorohoi pe președinta Cooperativei de Credit Păltiniș. După o discuție de aproximativ 30 de minute, doamna Voloc propune familiei Bejinariu un spațiu în Păltiniș, și mai mult, le acordă cea mai mare finanțare de până atunci, pentru care giraseră mai multe cadre didactice de la Școala Gimnazială nr. 1 din Darabani, unde Dorina Bejinariu preda atunci. ”Doi copii stăteam pe la ușile Primăriei, ca să ne aprobe și Consiliul Local și ne-am ales cu o pungă de bani în miez de iarnă”. Prin februarie s-au început lucrările la fabrica de lapte, prin turnarea plăcii clădirii. ”Parcă Dumnezeu a vrut. Era un soare foarte puternic, de ieșeau aburi din tencuială”. Dar în 3 săptămâni banii s-au terminat, iar tinerii antreprenori erau tot la… placă.

A urmat gajul pe casa părintească a lui Neculai Bejinariu, cu părinții traumatizați de ideea că își vor pierde casa, după ce au stat timp de 3 zile la rând la singurul cabinet notarial din Dorohoi. Au rezultat două credite de 3, respectiv 4 milioane de lei și în 26 martie 1994, tinerii oameni de afaceri au prelucrat primii 35 de l de lapte adunat de prin comuna Păltiniș. În aprilie s-a ajuns la 200 de l de lapte pe zi, iar o lună mai târziu la 800 l, în prezent înregistrându-se și 20 de tone pe zi. Prima ”rețetă” nici nu le-a ieșit, și au trebuit să apeleze la un angajat de la concurență, pentru că nu se lega cașcavalul. La început au transportat brânza cu o Dacie papuc cu prelată. ”Ajungeam pe la 4-5 dimineața la București cu cașcavalul și mai dormeam vreo 2 ore la ușa cumpărătorului. Între timp se făcea coadă la cașcavalul nostru”, își amintește Neculai Bejinariu.

Oamenii de afaceri luptă acum pentru obținerea ”ștampilei ovale” care le-ar permite să și exporte produsele lor, dar rețeta va rămâne aceeași. Pentru că nu prelucrează sute de tone de lapte, și datorită condițiilor draconice pe care le impun marile lanțuri comerciale, deocamdată produsele General Suhardo se pot achiziționa din magazinele Ovisim, Sagrod sau Admir din Botoșani, dar merg și către marketuri sau restaurante din București, Brăila, Constanța, Brașov sau Vatra-Dornei, dar mai nou și din lanțul de magazine Mega Image. Colăceii împletiți de cașcaval și unele rulade, doar la Păltiniș se produc. ”Cine ne recunoaște nouă foarte bine calitatea sunt bucătarii” mai spune Dorina Bejinariu, care exclude o eventuală asociere între producătorii de lactate, pentru simplul fapt că sunt…români.

VEZI mai mult pe DĂRĂBĂNENI.RO

Distribuie pe:
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

banner ad
banner ad
banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad
banner ad
banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad



© 2017 Botosani Online. Toate drepturile rezervate. ( VILHEM )