Connect with us

Cultura

REPORTAJ. Recital al teatrului din Botoşani sus pe malul Nistrului… FOTO

Publicat

pe

Vineri 8 decembrie s-a consumat un nou moment de glorie pentru colectivul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani pe pământul zbuciumatei ţări a Basarabiei. La invitaţia Teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca, instituţie condusă de inimosul om de cultură şi veritabil patriot român Petre Popa, o delegaţie a teatrului botoşănean, formată din actori şi tehnicieni, a răspuns solicitării onorante de a participa la zilele tânărului teatru sorocean care a împlinit la sfârşitul toamnei acestui fix opt ani de activitate.




În absenţa obiectivă a lui Traian Apetrei, directorului teatrului din Botoşani, delegaţia a fost condusă cu succes de Mariana Enea şi Ionică Ciofu care s-au îngrijit ca prestaţia actorilor botoşăneni pe scena teatrului din Soroca să nu fie uitată prea curând. Iar efortul trupei botoşănene, 16 ore consumate pe drum şi în vamă pentru o reprezentaţie sublimă de doar 50 de minute, a fost răsplătit copios cu aplauzele şi ovaţiile unui  minunat public basarabean care a umplut sala teatrului „Veniamin Apostol”.

Scrisă în 1889 de Anton Pavlovici Cehov, piesa „Cerere în căsătorie” este o farsă într-un act iar actorii Silvia Răileanu în rolul Natalia Stepanovna, Cezar Amitroaie – Stepan Stepanovici Ciubukov şi Dragoş Radu – Ivan Vasilievici Lomov au realizat cu brio un comic de situaţie savuros apreciat la cel mai înalt nivel de spectatori. În altă ordine de idei, Ivan Lomov vine la vecinul său, Stepan Ciubukov să ceară mâna fiicei sale. Ciubukov este fericit că Lomov a venit pentru acest lucru și nu ca să ceară înapoi banii împrumutați. Acesta își cheamă fiica și-i lasă singuri. Ivan își începe discursul pregătit în prealabil, dar curând începe cearta, fiecare afirmând că moșia Poiana Boilor aparține familiei din care face. Stepan intră și îi împacă, apoi iese iar pentru a-l lăsa pe Ivan Lomov să ceară mâna fiicei sale.

Dar cei doi se ceartă deoarece nu se pun de acord al cărui câine de vânătoare este mai bun, Ugadai sau Okatai. Supărat Ivan pleacă spre casa sa. Între timp, Stepan îi spune fiicei sale care este motivul adevărat al vizitei lui Ivan. Acesta este chemat înapoi dar începe iar cearta. Lomov cade secerat la pământ dar, de îndată ce se trezește, Stepan binecuvântează rapid căsătoria lor. A fost un recital magnific al actorilor botoşăneni cu o piesă a cărei regii şi ilustraţii musicale a fost realizată de basarabeanul Mihail Donţu într-o scenografie semnată de Mihai Pastramagiu.

Iar actul cultural a mai descreţit frunţile şi a înseninat inimile a peste 150 de soroceni care au ales să evadeze chiar şi pentru o clipă dintr-o tranziţie insuportabilă generată de neajunsurile economice şi sociale care s-au abătut imperturbabil şi asupra Republicii Moldova. Pentru că nici în România – Ţara Mamă lucrurile nu sunt mai roz la vreme de decembrie 2017!

Iar în Cetatea Sorocii, “Sus pe malul Nistrului/ Paşte calul rusului”. Dovada? Mulţimea de firme comerciale scrise în limba rusă din Soroca, din Râşcani, din Drochia şi de peste tot în localităţile Basarabiei. Şi asta în ciuda faptului că, potrivit Constituţiei Republicii Moldova, limba oficială şi de stat este limba română. Auzi tavarişci prezident Igor Dodon? Şi vorba continuării superbului cântec al ansamblului etnofolcloric basarabean “Plăieşii de Sus”, “Tot călcând moşiile/ I s-au ros potcoavele… Hai măi fraţi să ne unim/ Calul să i-l potcovim”.

Pentru că, potrivit concluziei aceloraşi “Plăieşi de Sus”: “Frumos îi şade oricui/ Acasă în ţara lui/ C-aşa-i dat de Dumnezeu/ Orice neam cu locul său”. Iar pentru basarabeanul Petre Popa din Soroca frumuseţea limbii române a fost şi va rămâne un crez care trebuie promovat la nesfârşit. Şi de aceea a invitat Teatrul “Mihai Eminescu” din Botoşani, singura trupă de teatru din România!, la zilele de sărbătoare a Teatrului “Veniamin Apostol” din Soroca. Iar teatrul botoşănean, aşa cum am mai scris, rămâne un veritabil ambasador al culturii botoşănene în 2017, indiferent că a jucat la Bistriţa, la Bucureşti, la Cernăuţi, la Galaţi, la Cahul sau la Soroca. Şi acasă, la Botoşani, clădirea ambasadorilor culturali continuă să fie o ruină fără sfârşit… (Gabriel BALAŞA)

Distribuie pe:

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad



© 2017 Botosani Online. Toate drepturile rezervate. ( VILHEM )