Connect with us

Social

Viaţa la 102 ani: amintiri, rugăciuni dar şi câte o tărie ca să alunge microbii

Published

on

vasile chiponca

Locuieşte singur în căsuţă, îşi face focul, îşi pregăteşte masa, iarna nu prea iese din curte, însă vara iese la plimbare în fiecare zi. Ţine lângă piciorul mesei o sticlă de ţuică din care nu ia mai mult decât câteva guri într-o zi. Îşi aduce aminte cu acuitate scene din război, numele comandanţilor şi drumul de întoarcere în ţară, după ce şi-a încheiat misiunea în Cel de-al Doilea Război Mondial.

La 102 ani, Vasile Chiponcă, din comuna Durneşti, satul Băbiceni este un personaj în faţa căruia te poţi înclina nu doar pentru că a atins această vârstă ci şi pentru frumuseţea şi simplitatea vieţii pe care o duce.

Pe 25 ianuarie, ziua în care a trecut pe al 103-lea an, copiii i-au pregătit o masă la care au participat reprezentanţi ai Garnizoanei şi Centrului Militar, primarul şi preotul din Durneşti dar şi subprefectul Gelu Ţigănucă. Sărbătoritul a binecuvântat merindele cu rugăciunea „Tatăl nostru” spusă cum numai la 102 ani se poate – cu întreg trupul şi din tot sufletul. A primit cadourile musafirilor, mulţumind apăsat pentru fiecare şi a încercat să citească diplomele oferite, însă ochii nu l-au prea ajutat.

Cea mai vie amintire din război o povestesc şi nurorile lui cu lacrimi în ochi: se întorcea din Odessa, după luptele corp la corp, călare, iar calul nu avea unde să pună copita din cauza cadavrelor de pe jos. Din Băbiceni au fost doi plecaţi – nenea Vasile şi cu Sacară, cel de-a doilea murind la Odessa, împlinindu-se astfel ameninţarea pe care le-o strigau ruşii: „Odessa noastră – moartea voastră”. Nenea Vasile a avut sarcina să-i ducă familiei Sacară vesta şi documentele camaradului de pe front. A făcut parte din Regimentul 24 – artilerie, Garnizoana Roman.

Vasile Chiponcă a avut şase copii din care doar cinci mai trăiesc. Aceştia i-au dat 16 nepoţi şi 15 strănepoţi, la aniversare fiind prezente toate cele patru generaţii pe linie paternă: Victoraş e cel mai mic strănepot, are 7 ani, în timp ce cel mai mare strănepot are 30. De soţie s-a despărţit cu zeci de ani în urmă, când aceasta a trecut la cele sfinte. Familia sa a rămas pe vremea comunismului fără cele 10 hectare de teren, iar, ca recompensă, Vasile a fost făcut preşedinte de CAP. Oamenii din sat îşi amintesc cât de bun gospodar era nenea Vasile dar mai ales că avea sufletul mare şi-i lăsa pe cei nevoiaşi să „ia” din producţiile agricole. Doar le spunea să nu exagereze, ca să nu bată la ochi.

Neîncăpătoare pentru toate rudele şi musafirii veniţi să-l felicite, căsuţa lui Chiponca s-a umplut duminică dimineaţă, iar orele au trecut repede cu bucuria şi emoţia sărbătorii. Sentimentul lăsat de întâlnirea cu băbiceneanul de 102 ani a fost unul vibrant: nu poţi să nu rămâi uimit de realizarea veteranului, de bucuria pe care o resimte în jurul lui şi de promisiunea că la 105 ani îşi va invita musafirii la un restaurant.

Distribuie pe:
banner ad
banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad
banner ad
banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad

banner ad



© 2017 Botosani Online. Toate drepturile rezervate. ( VILHEM )