banner ad
banner ad
/

REPORTAJ. Istorie tragică, poezie şi epigramă peste sufletul românilor de la Cernăuţi – FOTO

| 12 februarie 2017

Cernauti 4

REPORTAJ. La invitaţia bunului meu prieten Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” de la Cernăuţi am luat din nou calea nordului Bucovinei la vreme de început de februarie a anului în curs. Străbătând o ceaţă deasă prin istoricii codri ai Cosminului, cu un autobuz ucrainean „antic şi de demult”, cred că şi sovieticii de pe pe vremea lui Nikita Hrusciov au circulat cu acest specimen!, am poposit în Cernăuţiul istoric în după amiaza sâmbetei de 4 februarie. Frigul, mult mai pătrunzător ca la Botoşani, a fost un adversar redutabil în plimbările efectuate pe străzile fostei capitale din nordul Bucovinei.

Dar nu aveam să regret pentru că a doua zi, duminică 5 februarie, aveam să trăiesc momente sublime încărcate de istorie tragică şi poezie sensibilă. Primul moment pe care l-am savurat din plin s-a derulat la sediul societăţii menţionate unde Societatea „Golgota”, condusă de octagenarul Octavian Bivolaru, a organizat conferinţa anuală cu tema „Masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă, 76 de ani, 1941-2017”. Încadrat de jurnaliştii Maria Toacă şi Iurie Levcic, vicepreşedinţi ai societăţii „Golgota”, simpaticul bătrânel Octavian Bivolaru a reuşit să adune la conferinţă peste 50 de invitaţi de marcă, printre aceştia fiind: consilierul Edmond Neagoe din cadrul Consulatului General al României la Cernăuţi, Nicolae Toma, redactorul şef al publicaţiei „Zorile Bucovinei”, profesorul şi istoricul Dumitru Covalciuc, profesorul doctor în istorie Vasile Adăscăliţei de la Dorohoi, localnici şi un microbuz de prieteni suceveni ai cernăuţenilor veniţi de la Rădăuţi.

Buni cunoscători ai tragediilor din 1941, cei enumeraţi au evocat momentele cumplite prin care au trecut românii de dincolo de sârma ghimpată în încercarea de a se refugia în Patria Mamă. Au fost amintite nume ale victimelor ce au căzut pradă sovieticilor şi NKVD-ului nemilos care au secerat cu mitralierele trupurile nevinovate ale unor români ale căror singura vină era că şi-au iubit ţara. Felicitări domnule Octavian Bivolaru şi întregii conduceri a Societăţii „Golgota” pentru susţinerea cu succes a conferinţei.

A doua parte a zilei de duminică 5 februarie avea să mai descătuşeze din tristeţea acumulată la tragica lecţie de istorie bucovineană pentru că majoritatea participanţilor au fost invitaţi de Vasile Bâcu la lansarea primului său volum de carte, unul de poezii şi de epigrame şi despre care autorul a declarat pentru „Informatorul Moldovei”: “Am mai editat anterior o plachetă, cu vreo opt ani în urmă, pe care n-am făcut-o publică – Caiet ostăşesc. Acesta este însă debutul oficial, cu toate regulile. Sunt fragmente cu tot ce-am scris, începând de la vârsta de 14 – 16 ani, versuri scrise în armată, o parte păstrate de soţie, alta de dna. Valentina Plantus – profesoara de română de la Şcoala din Opriseni. Mai sunt versuri de la niŞte cÂntece scrise de Dumitru Ignat şi Ilie Orăşeanu, precum şi mai multe epigrame scrise în ultima vreme. Editam cărţile altora, dar pentru mine nimic. Mulţumesc prietenului Ioan Raducea din Iasi, care m-a sprijinit în redactarea cărţii, inclusiv coperta. Grigore Crigan a scris în cartea sa  Zoriştii  o cronică la cartea mea, articol pe care l-am inclus în postfaţă. Un alt prieten, Nicolae Şapcă, mi-a scris un articol de omagiere pe care l-am inclus aici. Are trei părţi: I – Caiet ostăşesc, de când eram în armata sovietică, apoi poezie de ocazie – omagiu pentrut satul natal, părinţi, profesori şi a treia parte cuprinde epigrame, cireaşa de pe tort pentru prieteni. Fiinţa căreia i-am dedicat majoritatea poeziilor este soţia mea Ancuţa, cu care am ajuns deja bunici”.

Momentul lansării a fost ales a se derula la Herţa, la restaurantul Imperial, unde peste 80 de invitaţi au onorat invitaţia lui Vasile Bâcu. Pe lista invitaţilor, la loc de cinste, s-a situat minunata echipă diplomatică a Consulatului General al României la Cernăuţi în frunte cu Eleonora Moldovan – Consul general, alături de ministrul secretar Ionel ivan şi consilierul Edmond Neagoe. În cuvântul de felicitare adresat jurnalistului, scriitorului şi poetului Vasile Bâcu, doamna Eleonora Moldovan a ţinut să aprecieze din plin calităţile sărbătoritului pentru că la lansarea cărţii autorul a ţinut să-şi aniverseze alături de familie şi prieteni şi împlinirea a 50 de ani, vârstă care a împlinit-o pe 2 ianuarie 2017. Doamna Eleonora Moldovan a subliniat diplomaţia, răbdarea şi tactul de care a dat dovadă de-a lungul anilor Vasile Băcu, de pe postura de preşedinte al Societăţii pentru Cultură Românescă “Mihai Eminescu”, în relaţia de colaborare cu Consulatul României.

Una peste alta, a fost o seară frumoasă, a eleganţei şi bunului gust, în care Vasile Bâcu şi-a trăit un important moment de glorie. Iar dintre frumoasele poezii scrise de Vasile Bâcu reproduc finalul uneia dragi mie şi pe care am publicat-o în volum de reportaje “Trăistuţă bucovineană cu amintiri basarabene”. Este vorba de poezia Cernăuţi, scrisă pe 8 octombrie 2008 cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului: “Cândva şi noi vom fi prilej de amintiri/ Ca dangătul de clopot ne vom stinge…/ La tine-om reveni, pe-a soarelui priviri/ De piatra ta să ne putem atinge”. O contribuţie majoră la buna desfăşurare a evenimenutului şi-a adus-o jurnalistul Nicolae Şapcă, redactorul şef al publicaţiei Monitorul de Hliboca şi bun prieten al familiei Vasile şi Ancuţa Bâcu, care a realizat comentariul unui filmuleţ al amintirilor şi a semnat postfaţa volumului de poezii şi epigrame “Motiv de toamnă”.

Printre altele, în consemnarea sa intitulată “Cu crucea ziaristicii în spate”, Nicolae Şapcă menţionează, printer altele: “Întotdeauna a preferat să vadă mai mult el, decât să-l vadă alţii. Mereu ştie să răspundă cu mare tact şi fineţe la întrebări iar răspunsurile deseori pot deveni apoi foarte răspândite, ca să nu zic deocamdată-celebre. De exemplu: “mai bine să fiu întrebat de ce nu-s acolo, decât să mă întrebe cineva ce caut acolo. Nu e de mirare că Vasile Bâcu a căzut, de mai multă vreme, în patima epigramei. Are un umor pătrunzător care îi aparţine în exclusivitate. În 2016, la Botoşani, Vasile Bâcu a fost distins cu Premiul Eminescu – Teiul de Aur, pentru publicistică, distincţie surprinzătoare pentru el, dar binemeritată, sun convins”.

Iar în mrejele epigramisticii lui Vasile Bâcu a căzut şi semnatarul acestui reportaj. Su titlul “Urare prietenească”, Vasile Bâcu a scris o epigramă cu prilejul editării volumelor de reportaje “Trăistuţă bucovineană cu amintiri basarabene” şi “Noi întâmplări ale Trăistuţei bucovinene”, după cum urmează: “Cu Trăistuţa ai umblat,/ Lucruri bune-ai adunat./ Îţi doresc azi, Gabi, dragă,/ Să ajungi şi la…desagă.” Mulţumesc dragă Vasile şi încă o dată un sincer La mulţi ani! Şi cât mai multă inspiraţie la scris articole, poezii şi epigrame. În semn de respect şi preţuire, Vasile Bâcu a trimis câte un exemplar din “Motiv de toamnă”, cu dedicaţia de rigoare, primarului municipiului Botoşani, Cătălin Flutur, lui Traian Apetrei, directorul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani şi doamnei Elena Condrei.

Reportaj realizat de Gabriel BALAŞA

Cernauti 1 Cernauti 3 Cernauti 2

Tags: , ,

Category: Reportaj, stiri

Comments are closed.

shared on wplocker.com