banner ad
banner ad
/

INTERVIU. Fermierul botoşănean care a investit un milion de euro în agricultură: “35% din suprafaţa judeţului este lucrată de străini. Vreo 25% este deja cumpărată de ei. E vorba să vândă unor arabi”

| 18 aprilie 2016

doru andrici

INTERVIU. Doru Andrici este unul dintre cei mai importanţi fermieri din judeţul Botoşani. A început business-ul în agricultură în 1998 iar în prezent este unul din cei mai respectaţi fermieri din România. A investit aproape un milion de euro în ultimii ani în utilaje şi este la curent cu tot ceea ce se întâmplă cu agricultura pe plan mondial.

Într-un interviu acordat pentru Botoşani Online, Doru Andrici a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat cu agricultura în ultimele două decenii şi jumătate, despre vânzarea terenuri către străini şi cum ar putea ajunge un sfert din terenul agricol al judeţului Botoşani pe mâna arabilor.

Când aţi început business-ul în agricultură?

Am pornit în 1998. Am preluat o fostă fermă a unui IAS. Am pornit la vreo trei metri sub nivelul solului. Activului era constituit din nişte utilaje uzate moral, fizic şi aproape inutilizabile iar pasivul era o datorie foarte mare a statului către stat, pe care a trebuit să o plătim noi timp de vreo şase ani. Am preluat vreo 780 de hectare atunci. Ulterior am mai renunţat la nişte suprafeţe de teren pentru că erau la nişte distanţe mari. Agricultura asta nu a mers aşa cum pare că merge în ziua de astăzi.

Nu erau subvenţii…

Nu e problema de subvenţii. Agricultura merge şi fără subvenţii. De când s-au început a da subvenţii, au apărut şi mulţi agricultori. Bugetul lor este venitul din subvenţii. În rest, nu îl interesează, tehnologie zero. După 2007 s-au înmulţit fermierii. Până a apărea subvenţiile, agricultura s-a făcut destul de greu dar s-a făcut. Mai exista câte un sprijin financiar dar era unul populist. Pe vremea lui Năstase se dădeau cupoane pe care le primea proprietarul de teren şi le vindea în piaţă iar cel care lucra pământul nu primea nimic. Statul roman a investit în agricultură dar de multe ori banii s-au cheltuit fără nicio finalitate.  Prin 2004-2005 s-a subvenţionat achiziţia de utilaje. Când s-a dat hotătârea de guvern, fabricile au dublat preţurile.

Au fost perioade în care produceam dar nimeni nu cumpăra. În afară de floarea soarelui şi soia, celelalte produse le făceai pe riscul tău. Nu aveai certitudinea că o să le vinzi. Acum, dacă ai marfă, la orice oră o poţi vinde.

La ce nivel aţi ajuns după aproape 20 de ani de business în agricultură?

utilaje agricole, doru andriciÎn ultimii zece ani, societatea este doar pe profit. Chiar dacă au fost şi ani grei. În 2012 toată suprafaţa a fost afectată de grindină. În toamnă nu am mai recoltat nimic. Am avut producţie bună pe culturile de vară şi ne-am închis pe plus în 2012. Şi anul trecut a fost bine. A fost secetă în judeţ dar nu au fost afectaţi toţi fermierii. Foarte mulţi şmecheri au speculat şi au mai încasat nişte bani de la bugetul naţional. Şi sistemul acesta al subvenţiilor, nu prea merge corect. Poţi să-l compari pe cel care investeşte 2000-3000-4000 de lei pe hectar cu ăla care investeşte 1000 de lei, dacă mai plouă, mai plouă, dacă nu, nu. El aşteaptă subvenţia. Corect ar fi ca subvenţia să fie cuplată cu producţia. La ora actuală nu se stimulează producţia, se stimulează şmecheria. 60-70% din totalul subvenţiilor ajung la fermierii mici iar banii nu se întorc în activitatea de bază, pentru îngrăşăminte, pentru seminţe. Rostul subvenţiei este să faci investiţii, să se întoarcă în agricultură şi să-ţi îmbunătăţeşti productivitatea muncii. La noi, zona rurală este ţinută pe programele de subvenţionare a agriculturii.

utilaje agricole, doru andrici4Cât aţi investit în agricultură?

Noi investim 1,3-1,5 milioane de lei în fiecare an. Acum vreo şapte ani am început investiţiile în utilaje. Avem utilaje de aproape un milion de euro.

 

Cât teren lucraţi în acest moment?

Lucrăm vreo 370 de hectare ale noastre şi mai facem prestări servicii. Noi am mers pe ideea să lucrăm eficient. Nu mă interesează să fac mult ca suprafaţă ci să am cât mai mare randament. La ce tehnică avem, ne-am putea extinde dar la ora actuală nu mai avem unde. Predomină străinii în zonă. Au cumpărat la greu terenuri, ei au toate portiţele deschise, începând de la autorităţi locale, judeţene. Nu poţi să deranjezi un străin.

Cât teren deţin străinii în judeţul Botoşani?

teren agricol doru andrici1Nu pot să dau o cifră exactă dar cred că undeva la 30-35% din suprafaţa judeţului este lucrată de străini. Cred că vreo 25% este deja cumpărată de ei. Eu nu am nimic cu ei. Venirea lor a creat un implus şi i-a trezit din amorţire pe unii fermieri. Pot să vină şi să investească cât de mulţi bani au. Cel mai dureros este că ne vindem pământul. Clasa politică nu a înţeles. Au urmărit interesele altora. Eu îi consider nişte trădători. Nu poţi da o lege anti-naţională, să se vândă pământul ţării. În Polonia se vinde? În Ungaria se vinde? Mergi în Germania să cumperi o bucăţică de pământ şi să vezi dacă îţi dă cineva. Noi ne-am ridicat fustiţa în sus. Cei incompetenţi care nu pot rezolva o problemă, ne spun că aşa a transmis Comunitatea Europeană. Fals. Sunt nişte limite pe care trebuie să le respectăm dar deciziile sunt la nivel naţional. Nimeni nu spune că România trebuie să vândă pământ străinilor. Spune să liberalizezi circulaţia bunurilor, serviciilor, banilor. Tu poţi găsi nişte măsuri cum a făcut Ungaria, Polonia. Au creat un sistem legislativ care îl apără pe cetăţeanul ţării respective.

E şi problema oamenilor care vând pământul…

Deja generaţia asta este spălată pe creier. Istorie nu mai ştie, geografie nu mai ştie, nu ştie cum s-a făcut ţara asta. Ăştia sunt cel mai uşor de manipulat. Îi interesează să-l vadă pe ăla care dă cu piciorul în minge şi ia un purcoi de bani, pe cele care se plimbă dezbrăcate pe la televizor. Aşa sunt educaţi. Omul dacă ar fi educat, altă viziune ar avea despre viaţă. Învăţământul e praf şi pulbere, elevul are mai multe drepturi decât profesorul. Elevul să aibă drepturi dar să aibă şi obligaţii. Când te duci pe lângă un liceu, zici că eşti la casă de modă. Merg des în Anglia. Nu am văzut şcoală care să nu aibă uniformă. De la grădiniţă şi până la colegiu, toţi au uniformă. La noi e o apă şi un pământ.

Vânzarea terenurilor către străini a fost influenţată şi de către primari…

teren agricol doru andrici2Acolo unde primarul e rupt în fund, nu a avut în viaţa lui nimic şi trăieşte din salariul de la primărie şi din şmecheriile pe care le face, s-au deschis porţile pentru vânzarea terenurilor. A adunat toţi bătrânii, ăia slabi de înger şi i-a îndemnat să vândă terenul la străini. Ăia nu vând la români. Să nu-l îmbogăţească. Ei vând la străini. Unde primarul e gospodar, nu a intrat un străin şi nu a cumpărat un hectar. Primarii ar trebui să-i încurajeze pe cetăţeni să se dezvolte, sunt proiecte. Nu aduci un străin care îi nenoroceşte pe toţi.

Este o concurenţă neloială între fermierul botoşănean şi străinul care a cumpărat teren?

În general, agricultorul roman este decapitalizat. Nu are atâtea resurse financiare încât să poată achiziţiona teren. Străinii vin cu nişte fonduri de investiţii în spate. Ei sunt deschizătorii de drum al unor fonduri de investiţii. Ei au oricând foarte mulţi bani şi te concurează. Străinii stau cu ochii pe noi pentru că pământul e foarte ieftin. Pe ei nu îi interesează să câştige bani din agricultură. Ei o văd ca o afacere imobiliară. Cumpără astăzi masiv, comasează după care vinde şi câştigă. Toţi din judeţul Botoşani au vândut unui fond de investiţii american care tot cumpără, comasează  şi e vorba să vândă unor arabi. Am ajuns o marfă uşor vandabilă.

În aceste condiţii, cum vedeţi viitorul agriculturii?

Agricultura este o chestiune de viitor. Toată lumea trebuie să mănânce.

Dar noi nu prea mâncăm ce producem…

Noi nu trebuie să mâncăm ce producem. Ce producem noi, mănâncă alţii pentru că noi producem foarte sănătos. Tot ce producem noi pleacă după care vin tirurile cu marfă încărcată de chimicale. Populaţia va trebui să mănânce iar cineva tot va trebui să producă. Noi producem dar procesarea a dispărut pentru că am vrut să fim mai catolici decât Papa. S-au cerut nişte chestiuni care i-au determinat pe unii să închidă. Industria prelucrătoare are loc să se dezvolte. De la noi se ia produsul brut şi se prelucrează în altă parte. Produci cereale, ar trebui să fii integrat cu zootehnia. Ce zootehnie mai avem noi în judeţul Botoşani? Abatoarele dau un preţ în bătaie de joc, 3 lei pe kilogramul de porc dar în galantar vezi că s-a scumpit.

De ce nu se asociează fermierii pentru a deveni mai puternici, pentru a procesa ceea ce produc?

teren agricol doru andrici1Există o înfrânare a omului de a se asocia. E greu să-i aduni pe oameni la aceeaşi masă şi să aibă un numitor comun. Din cauză că nu are suficienţi bani pentru dezvoltare, fiecare încearcă să-şi ducă afacerea cum poate el.  În momentul în care aduci zece la o masă, toţi trebuie să cânte aceeaşi melodie. Cam greu poţi realiza în condiţiile în care nu ai bani. Mai este şi acea mentalitate că unul sau altul are un interes. Primul factor este lipsa banilor şi al doilea este neîncredere. În afară, niciun fermier din sistemul vegetal nu creşte vaci. Fiecare îşi vede de treaba lui dar fiecare segment câştigă cât trebuie să câştige. La noi s-a ajuns ca producătorul de grâu să vândă pâine sau covrigi în piaţă. Eu zic că atunci când te apuci de multe, nu faci nimic bun. Fiecare segment trebuie să fie foarte bine dezvoltat. La noi lipsesc nişte verigi din tot lanţul ăsta. Lipseşte procesarea, apoi lipseşte distribuţia. Au venit supermarketurile iar românul nu mai are loc. Tot din vina românului. Dacă s-ar duce şi ar cumpăra de la român… dar el spune: mă duc şi îl îmbogăţesc pe ăla. Îmbogăţeşte-l pe ăla din afară dacă nu vrei pe vecinul tău.

Anul trecut a fost secetă, s-a discutat de irigaţii. Până la urmă nu s-a schimbat nimic…

La noi totul se face pompieristic. Dacă arde casa astăzi, ne aprovizionăm cu apă. Dacă e soare, ne luăm umbrelă. Niciodată nu se gândeşte în perspectivă. Irigatul este foarte greu. În judeţul Botoşani îl poţi face în zona Prutului şi pe Valea Siretului plus unde sunt acumulări mai mari, unde ai surse de apă. Unde nu ai sursă de apă, nu ai ce face. În plus, ajungem din nou la costuri. Toţi fermierii luptă să mai cumpere terenuri şi nu să facă investiţii în irigaţii. Oamenii investesc toţi banii pe care îi câştigă în terenuri şi în câte un utilaj ca să aibă cu ce lucra. În afară, investiţiile în sisteme de irigaţii sunt făcute de către stat, îţi pune un contor iar tu plăteşti cât consumi.

Tags: , , , , ,

Category: AGRICULTURA, Economic, Interviu, stiri

Comments are closed.

shared on wplocker.com