banner ad
banner ad
/

REPORTAJ. „Republica Moldova este pasărea închisă în colivia oligarhilor…”

| 7 februarie 2016

republica moldova

La început de februarie 2016 am luat din nou calea tragicei Basarabii pentru a lua de la faţa locului pulsul unor convulsii sociale şi politice ce par să nu se mai termine. Protestele de stradă, recenta numire de premier, demagogia şi fariseismul partidelor pro ruse, aspecte relatate pe larg de mass media din Republica Moldova, au fost „magnetul” care m-a atras pentru a relata românilor din Patria Mamă adevărul despre nesfârşita tragedie basarabeană.

Iar, odată ajuns la faţa locului, respectiv în deja celebră Piaţă a Marii Adunări Naţionale situată în faţa clădirii Guvernului, linişte şi pace. Aceeaşi atmosferă de linişte am regăsit-o şi în spaţiul situat între clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei. Doar câteva corturi părăsite semnalau că aici se întâmplase ceva. Dar vreme de trei zile, cât am stat la Chişinău în locurile menţionate nu s-a petrecut nici o gâlceavă. Să fi fost liniştea dinanitea unei noi furtuni?

Guvernul RM

Revenind la starea conflictuală, ascunsă provizoriu în spatele unei cortine de fier, ce surse demne de încredere puteam să am decât mass media românească, cea curată şi nepătată încă de coruptibilii bani veniţi dinspre Federaţia Rusă? Pentru că publicaţiile: Timpul, Ziarul de Gardă, Literatura şi Arta, Natura sau Adevărul de Chişinău îşi păstrează şi la vremuri de restrişte coloana vertebrală şi deontologia profesională relatând, obiectiv, durerosul adevăr prin care trec adevăraţii români din stânga năvalnicului Prut. Iar dialogurile purtate cu bunii mei prieteni, Nicolae Dabija şi Alecu Reniţă (foto), directorii prestigioaselor publicaţii Literatura şi Arta respectiv Natura mi-au confirmat că incertitudinea şi manipularea sunt doi duşmani vii şi periculoşi ai viitorului Basarabiei.

Alecu Renita-ziarul Natura„Actuala clasă politică instalată în Parlament a devenit cea mai mare problemă a Republicii Moldova. Lipsită de obraz şi de bun simţ, iresponsabilă şi copărtaşă la furtul miliardului de dolari şi la capturarea justiţiei, ea a ajuns o frână puternică în calea modernizării republicii şi o povară uriaşă pentru societatea moldovenească. Încrederea şi speranţele, investite de cetăţeni în clasa politică după aprilie 2009, au fost atât de mari, încât şi după şase ani de crize neîntrerupte, de certuri ca la uşa cortului, de majorări de preţuri şi scumpiri în lanţ, de batjocură faţă de alegători şi partenerii de dezvoltare, ciudat, dar încă mai refuzăm să credem până la capăt că ei, deputaţii „proeuropeni”, ne-au trădat şi înşelat în cel mai urât şi pervers mod posibil. Unde şi cu ce am greşit în primăvara anului 2009 când am luptat pentru ei, ne-am zbătut să ajungă la putere şi le-am încredinţat votul şi destinul Repubicii Moldova?… Chiar dacă atunci ieşeam dintr-o îndelungată dictatură, este de neînţeles de ce în anul 2009 ne-am luat grija, am aplaudat şi am crezut că tinerii, de 25-45 de ani, care au preluat instituţiile statului, reprezintă o altă clasă politică decât cea veche, nomeclaturistă, de sorginte imperială sau neocomunistă? Aparenţele ne bucurau: băieţii din fruntea instituţiilor principale ale statului, tineri unul şi unul, cu studii la Iaşi, în capitale occidentale sau în SUA, în declaraţii, ardeau de nerăbdare să salvere Republica Moldova. Energiile lor răbufneau şi îţi lăsau impresia că în 2-3 ani căruţa răblăgită a lui Voronin va fi transformată într-un Mercedes european, iar Chişinăul îşi va face loc lângă Bucureşti, Praga sau Varşovia. Când au căzut vizele, când am semnat la Vilnius Acordul de Asociere, când John Bilden, Angela Merkel sau Traian Băsescu veneau la Chişinău ca la Bruxelles, am crezut că este imposibil să nu devenim, peste rând membri ai Uniunii Europene. Ameţiţi de perspectiva reîntoarcerii Acasă şi în Europa, nici nu am observat când sistemul-monstru a început să-i ademenească pe tineri, să-i înghită şi să-i prefacă în personajele de ceară ale vechii nomenclaturi şi clase politice. Abia după descoperirea jafului de un miliard de dolari, cortina a căzut definitiv şi s-a văzut clar că în aprilie 2009 nu a fost înlăturată clasa politică veche, ci s-a produs la vârf o reorganizare a oligarhiei criminale şi o reîmpărţire a banilor publici şi a sferelor financiare. Vorba din popor: aceeaşi Mărie, cu altă pălărie… Să conştientizăm cu toţii: Republica Moldova este pasărea închisă în colivia oligahrhilor şi clanurilor mafiote. Să nu aşteptăm să vină Uniunea Europeană sau eroi din alte părţi să sfarme colivia în care sunt închise speranţele a peste trei milioane de cetăţeni. Ei o să ne ajute, dar e necesar să ieşim singuri din cuşcă şi să necucerim dreptul constituţional la libertate, la statul de drept şi la o viaţă normală”, explică concret jurnalistul Alecu Reniţă în comentariul „Pasărea cin colivie”.

Parlamentul RM

Articolul din ultimul număr al Ziarului de Gardă, „Început de 2016. Republica Moldova se află într-un impas greu de estimat. Cine e responsabil de situaţia în care suntem? Cum poate fi depăşită aceasta?”, condimentat cu subtitlurile „R. Moldova se află într-un permanent proces de incertitudine politică” şi „Partidele politice care au guvernat din 2009 au eşuat lamentabil” nu fac decât să confirme că în Basarabia haosul e la el acasă… iar concluzia, o posibilă soluţie, se  regăseşte la finalul textului semnat de Igor Grosu – fost ministru al Educaţiei: „Anticipatele rămân a fi o opţiune pentru schimbarea guvernării actuale, căreia îi va fi greu să trişeze atât pe plan naţional, cât şi extern. Chiar dacă guvernul încearcă să adopte în pripă acţiuni populiste, societatea va fi greu de minţit de această dată”.

Iar pentru că la români o nenorocire nu vine niciodată singură, Basarabia se mai confruntă cu o problemă din interior: Uniunea Teritorială Autonomă Găgăuzia sau UTAG cum mai este cunoscută zona din jurul localităţii Comrat. Publicaţia Adevărul de Chişinău avertizează în numărul din 4 februarie 2016: „Găgăuzii au o singură problemă: România”, pentru ca în uvertura articolului să fie titrat cu litere mari: „Găgăuzii vorbesc foarte mult despre unirea Republicii Moldova cu România, declarând că în cazul în care aceasta va avea loc, Găgăuzia îşi va declara independenţa. Unii dintre locuitorii autonomiei cred că România a organizat un adevărat „etnocid” al poporului găgăuz în perioada interbelică, iar alţii se miră de ce moldovenii se declară români, în timp ce ei, găgăuzii, luptă pentru fraţii lor moldoveni”.

Şi cum naiba să fie altfel, atâta vreme cât la recentul Forum „Găgăuzia 2016”, care a avut loc pe 2 februarie la Comrat, potrivit aceleaşi publicaţii Adevărul de Chişinău, „Moscova a avut cel mai serios desant la forum, format din deputatul Dumei de Stat de la Moscova Farit Muhametşin – Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Elena Drapenko – vicepreşedintele Comisiei pentru cultură, Igor Morozov – membru comitetului Sovietului Federaţiei Ruse pentru relaţii internaţionale, rectorul adjunct al Universităţii de Stat din Moscova L.M. Lomonosov, Habibulin Albert – deputat al al Sovietului de Stat din Republica Tatarstan”.

La finalul periplului prin presa basarabeană reproducem o „lătură” de articol, o „dejecţie” (n.r. potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul dejecţie înseamnă evacuare a excreţiilor din organism, în special al materiilor fecale sau apă murdară provenită din fabrici sau gospodării care degradează apele naturale în care se scurge) apărută în ultimul număr al ziarului roşu Comunistul.

Sub titlul „Credite de popcorn”, un redactor cu nume rusesc subtitrează, „România l-a trimis pe premierul Moldovei (n.r. Pavel Filip) să execute condiţiile ei. Şi el s-a dus repede-repede. România îi promite Moldovei un credit de 150 milioane de euro, subliniind că î-l (n.r. groaznica greşeală gramaticală, ca şi multe altele, aparţine analfabetului ziar) oferă cu o „dobândă preferianţială”.

Dar trec lunile, şi în jurul acestui credit apar tot mai multe condiţii. Se vede că jocul cu denumirea „îţi dau-nu-ţi dau” le-a căzut atît de mult pe plac celor de peste Prut, încît, faţă de statul nostru, ei şi-au asumat rolul de mare putere. Astăzi, România în mod arogant indică autorităţilor Moldovei ce fel de politică externă să promoveze şi cu cine, ce fel de impozite să plătească moldovenii, să aleagă ori să nu aleagă pe guvernatorul Băncii Naţionale şi în care anume termene, care dintre bănci trebuie verificate în ceea ce priveşte soliditatea lor… România a scotocit şi prin legislaţia Moldovei, care deloc nu-i este pe plac.

Printre altele, trebuie îmbunătăţit mediul de afaceri, pentru care fapt Parlamentului Moldovei i s-a indicat să intensifice munca în această direcţie… Iar vecina noastră, România, putredă şi împotmolită în scandaluri de corupţie, în sărăcie şi degradare economică, cu pop-corn-ul pe care Uniunea Europeană i l-a aruncat în calitate de ajutor umanitar din fondurile europene, ca uneia dintre cele mai sărace ţări din UE, îşi va petrece vesel timpul, urmărind acest spectacol captivant”. Comentariile rămân la latitudinea cititorilor…

Reportaj realizat de Gabriel BALAŞA

Presedintia RM

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Category: Reportaj, stiri

Comments are closed.

shared on wplocker.com